La Vita È Bella ( L'originale )
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

SUN TZU- ARTA RĂZBOIULUI

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

SUN TZU- ARTA RĂZBOIULUI

Mesaj  Vasile Septimiu Opris la data de Joi Oct 17, 2013 2:17 am

[Doar administratorii au dreptul sa vada aceasta imagine]



SUN TZU
ARTA RĂZBOIULUI

Notă biografică

Sun Tzu era originar din Statul Ch'i. Datorită cărţii sale despre arta războiului, el a obţinut o audienţă la Ho Lu, regele Statului Wu.
Ho Lu spuse: ,.Ţi-am citit în întregime cele treisprezece articole, domnule". Poţi proceda la o mică demonstraţie a artei de a stăpâni mişcarea trupelor?"
Sun Tzu răspunse: "Pot".
Ho Lu întrebă: "Poti face acelaşi lucru şi cu femeile?"
Sun Tzu spuse: "Da",
De îndată, regele îşi dădu încuviinţarea şi ordonă să fie aduse de la curte o sută optzeci de femei frumoase.
Sun Tzu le repartiză în două companii şi puse în frun­tea lor pe cele două concubine preferate ale regelui. El le învăţă pe toate să poarte o halebardă. Apoi el spuse: "Ştiţi unde se găseşte inima, unde se găsesc mâna dreaptă, mâna stângă şi spatele?"
Femeile spuseră: "Ştim".
Bun Tzu spuse; "Când ordon "Faţa" întoarceţi-vă cu faţa, inima către mine; când spun "Stânga" întoarceţi-vă către mâna stângă; când spun "Dreapta" către dreapta; când spun "Înapoi" întoarceţi-mi spatele".
Femeile spuseră: "Am înţeles".
După enunţarea acestor pregătiri, au fost pregătite ar­mele călăului.
Sun Tzu repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori, după care bătu semnalul pe tobă: "Întoarceţi-vă la dreapta." Femeile izbucniră în râs.
Sun Tzu zise: "Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordi­nele n-au fost complet explicate, este vina comandantu­lui". El mai repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori şi bătu pe tobă semnalul de întoarcere la stânga. Din nou femeile izbucniră în râs.
Sun Tzu zise: "Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordinele nu sunt explicite, este vina comandantului. Dar dacă indicaţiile au fost explicate şi ordinele nu sunt executate conform legii militare, aceasta înseamnă crimă din partea ofiţerilor". Apoi el ordonă: căpitanii companiei de dreapta şi acelei de stânga să fie decapitaţi.
Regele statului Wu, care de la terasa sa, asista la scenă, văzu că cele două concubine ale sale mult iubite vor fi executate. El se înfricoşă şi trimise în grabă pe aju­torul său de câmp să ducă mesajul următor: "Eu ştiu acum că generalul este capabil să folosească trupe, fără aceste două concubine hrana mea nu va mai avea nici un gust. Dorinţa mea este ca ele să nu fie executate".
Sun Tzu răspunse: "Servitorul vostru a primit deja de la voi investitura de comandant şef; aşadar, când co­mandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului".
El ordonă deci ca cele două femei, care comandaseră trupele să fie executate, ca să dea un exemplu. Apoi el numi în fruntea companiilor pe cele care ocupau gradul imediat inferior.
După aceea din nou, el dădu drumul la tobă şi feme­ile se întoarseră la stânga, la dreapta, cu faţa, cu spatele, se puseră în genunchi, se ridicară toate, exact cum cerea exerciţiul impus. Ele nu îndrăzniseră să facă nici cel mai mic zgomot.
Sun Tzu trimise atunci un mesager regelui pentru a-i duce ştirea următoare: "Trupele sunt acum în ordine. Re­gele poate coborî pentru a le trece în revistă şi a le in­specta. Ele pot fi folosite după voia regelui, ele pot merge prin foc şi prin apă".
Regele din Wu spuse: "Generalul poate să se retragă în apartamentele sale şi să se odihnească. Eu nu doresc să vin să le inspectez".
Sun Tzu spuse: "Regelui nu-i plac decât cuvintele goale. El nu-i capabil să le pună în practică".
Ho Lu îşi dădu atunci seama de capacităţile lui Sun Tzu ca şef al armatei şi, ca urmare, îl numi general. Sun Tzu provocă puternicul stat Ch'u la vest şi pătrunse în Ying; la nord, el ameninţă Statul Ch'i şi Chin. Dacă numele de Wu s-a ilustrat printre acelea ale seniorilor feudali, este în parte datorită realizărilor lui Sun Tzu (Yueh Chueh Shu spune: "Dincolo de Poarta Wu la Wu Hsieh, la o distanţă de zece li, se află un mare monument funerar, care este acela al lui Sun Tzu.



I
Evaluări

Sun Tzu a spus:

1. Războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru Stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire. E neaparat necesar să fie studiat temeinic.
Li Ch'uan: "Armele sunt instrumente de rău augur". Războiul este o problemă serioasă; ne temem că oamenii n-ar trebui să pornească la război fără reflecţia pe care acesta o merită.

2. Evaluaţi-l deci în funcţie de cinci factori fundamen­tali şi comparaţi cele şapte enumerate mai departe.

3. Primul dintre aceşti factori este influenţa morală; cel de-al doilea, condiţiile atmosferice, al treilea, terenul, al patrulea, comandantul şi al cincilea, doctrina.
Chang Yu: "Ordinea enumerării de mai sus este per­fect clară. Când se ridică trupe pentru a pedepsi pe cei vinovaţi, consiliul templului ţine seama, mai întâi, de bu­năvoinţa suveranilor şi de încrederea popoarelor lor, apoi de oportunitatea anotimpului şi, în sfârşit, de dificultăţile topografice. După o deliberare aprofundată asupra acestor trei punte, un general este desemnat pentru a porni atacul. De îndată ce trupele au trecut frontierele, responsabilitatea legii şi a comandamentului îi incumbă gene­ralului".

4. Prin influenţa morală înţeleg ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui, făcându-i să-i urmeze în viată şi în moarte, fără să se teamă că-şi pri­mejduiesc zilele.
Chang Yu: «Cu singura condiţie ca oamenii să fie trataţi cu bunătate, dreptate şi echitate şi să li se acorde încredere, armata va avea spirit de echipă şi toţi vor fi fericiţi să-şi servească şefii. Cartea Metamorfozelor spune: "Cu bucuria de a trece peste greutăţi, poporul uită pericolul de moarte".»

5. Prin condiţii meteorologice înţeleg jocul reciproc al forţelor naturii, efectele frigului iernii şi ale căldurii verii, şi, de asemenea, conducerea operaţiunilor militare în acord cu anotimpurile.

6. Prin teren, înţeleg distanţele, uşurinţa sau dificul­tatea de a le străbate, lărgimea sau îngustimea terenului şi şansele de viaţă sau de moarte pe care le oferă.
Mei Yao Ch'en: "...Când conduci trupe, este primordial să cunoşti dinainte caracteristicile terenului. În func­ţie de distanţe, se poate pune în aplicare un plan de inter­venţie indirectă sau de acţiune directă. Cunoscând gradul mai mult sau mai puţin mare de uşurinţă sau de dificul­tate cu care poate fi parcurs terenul, este posibil să eva­luezi dacă este mai avantajos să foloseşti infanteria sau ca­valeria.
Ştiind unde se îngustează şi unde se lărgeşte terenul, se va putea calcula mărimea efectivelor ce trebuie anga­jate. Ştiind unde trebuie să se dea bătălia, ştii în ce moment trebuie să-ţi concentrezi sau să-ţi dispersezi forţele.

7. Prin comandament — autoritate înţeleg calităţile de înţelepciune, de dreptate, de omenie, de curaj şi de se­veritate ale generalului.
Li Ch'uan: «Aceste cinci calităţi sunt cele ale genera­lului. De aceea, în armată este numit "Respectatul".»
Tu Mu: "...Dacă comandantul este înzestrat cu înţe­lepciune, el este în măsură să-şi dea seama de schimbarea situaţiei şi să acţioneze prompt. Dacă este drept, oamenii săi vor şti exact ce recompense şi pedepse li se cuvin. Dacă este omenos, el îşi iubeşte semenul, îi împărtăşeşte senti­mentele şi-i preţuieşte munca şi osteneala. Dacă este curajos, obţine victorii sesizând fără ezitare momentul potrivit. Dacă este sever, trupele lui sunt disciplinate, pentru că îi ştiu de frică şi se tem de pedeapsă."
Shen Pao Hsu zice: "Dacă un general nu este curajos, el va fi incapabil să-şi învingă ezitările şi să facă proiecte mari."

8. Prin doctrină înţeleg organizarea, autoritatea, pro­movarea ofiţerilor la rangul cuvenit, siguranţa căilor de aprovizionare şi grija de a face faţă nevoilor esenţiale ale armatei.

9. Nu există general care să nu fii auzit vorbindu-se de aceste cinci puncte. Cei care le stăpânesc înving, cei care nu le stăpânesc sunt învinşi.

10. Atunci când elaborezi un plan de război, compară următoarele elemente, apreciindu-le cu cea mai mare minuţiozitate.

11. Dacă îmi spuneţi cine e suveranul cu cea mai mare înrâurire morală, comandantul şef cel mai competent, ar­mata care are de partea sa avantajul condiţiilor meteoro­logice şi ale terenului, şi în sânul căreia regulamentele sunt cel mai riguros respectate şi ordinele cel mai bine executate, îmi arătaţi care sunt trupele cele mai puternice.
Chang Yu: "Căruţe solide, cai rapizi, trupe curajoase, arme ascuţite — aşa încât aceste trupe să exulte la duruitul tobei care dă semnalul de atac şi care se înfurie când aud sunând retragerea. Cel care se găseşte într-o situaţie ca aceasta este puternic".

12. Cine are ofiţerii şi oamenii cei mai bine pregătiţi?
Tu Yu: «...Iată de ce Maestrul Wang spune: "Dacă ofiţerii nu sunt supuşi unui antrenament sever, ei vor fi neliniştiţi şi vor ezita pe câmpul de luptă; dacă generalii nu au o experienţă temeinică, ei vor ceda când se vor găsi în faţa inamicului".»

13. Şi cine atribuie recompensele şi pedepsele cu cel mai mare discernământ?
Tu Mu: "Nu trebuie făcut exces nici într-un sens, nici în celălalt".

14. Voi fi în măsură să prevăd de partea cui va fi victoria şi de partea cui înfrângerea.

15. Dacă este folosit un general care şi-a însuşit stra­tegia mea, este sigur că va învinge. Trebuie păstrat! Dacă este folosit un general care refuză să dea atenţie strate­giei mele, este sigur că va fi învins. Trebuie îndepărtat!

16. Ţinând seama de avantajele prezentate de planu­rile mele, generalul trebuie să creeze.. condiţii care, să, contribuie la realizarea lor. Prin condiţii înţeleg că el trebuie să acţioneze cu promptitudine potrivit cu ceea ce este avantajos şi astfel să fie stăpân pe situaţie.

17. Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelă­torie.

18. De aceea, dacă eşti capabil, simulează incapacitatatea, dacă eşti activ, simulează pasivitatea.

19. Bacă eşti aproape, fă să se creadă că eşti departe, şi dacă eşti departe, fă să se creadă că eşti aproape.

20. Momeşte inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează dezordinea şi loveşte.
Tu Mu: "Generalul Li Mu din statul Chao lasă turme de vite cu paznicii lor; când cei din Hsiung Nu înaintară puţin, el simulă retragerea, lăsând în urma lui mai multe mii de oameni, ca şi cum i-ar fi abandonat. Când hanul fu informat despre aceasta, încântat, el înaintă în fruntea unui detaşament puternic. Li Mu aşeză grosul trupelor sale în formaţie de luptă pe aripile dreaptă şi stângă, de­clanşă un atac neaşteptat, zdrobi pe huni şi masacră mai mult de o sută de mii dintre cavaleriştii lor.

21. Când inamicul se concentrează, pregăteşte-te să lupţi contra lui; acolo unde este puternic, evită-l.

22. Enervează-l şi derutează-l pe general.
Li Chu'an: "Dacă generalul este coleric, autoritatea lui poate fi uşor zdruncinată. Caracterul său devine in­stabil."
Chang Yu: "Dacă generalul armatei inamice este încă­păţânat şi se înfurie uşor, insultă-l şi enervează-l, aşa încât să devină furios, să nu mai vadă clar şi să atace ne­cugetat, fără nici un plan".

23. Fără să i se pară că eşti în situaţie de inferiori­tate şi încurajează-l la înfumurare.
Tu Mu: «Spre sfârşitul dinastiei Chi'în, Mo Tun, din tribul Hsiung Nu, s-a instalat la putere pentru prima dată. Cei din tribul Hu din răsărit erau puternici şi au trimis soli pentru a parlamenta. Aceştia au spus: "Vrem să cumpărăm calul de o mie de li al lui T'ou Ma". Mo Tun îşi consultă consilierii, care au strigat într-un glas: "Calul de o mie de li!! Lucrul cel mai preţios din ţară! Să nu li se dea!». Mo Tun răspunse: "Pentru ce să refuzi un cal unui vecin?". Şi el trimise calul.
Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit trimi­seră soli, care au spus: "Vrem pe una din prinţesele ha­nului". Mo Tun ceru avizul miniştrilor săi: Toţi strigară furioşi: "Hu din răsărit sunt cinci! Acum am ajuns să ne ceară o prinţesă! Vă implorăm să-i atacaţi!" Mo Tun zise: "Cum am putea refuza o femeie unui vecin?." Şi le dădu femeia.
«Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit au re­venit şi au spus: "Aveţi o mie de li de pământ nefolosit pe care îl vrem noi". Mo Tun îşi consultă consilierii. Unii au spus că ar fi rezonabil să se cedeze pământul, alţii că nu. Mo Tun se mânie şi zise: "Pământul este temelia sta­tului. Cum am putea să-l dăm?" Toţi cei care îl sfătuiseră să se dea pământul au fost decapitaţi.»
Mo Tun sări atunci în şa, ordonă ca cei ce vor rămâne în urmă să fie decapitaţi şi declanşă un atac prin surprin­dere contra tribului Hu din răsărit. Aceştia din urmă, care îl dispreţuiau, nu făcuseră nici o pregătire. Când îi atacă, îi nimici. Se întoarse apoi spre vest şi atacă tribul Yueh Ti. La sud, anexă Lou Fan... şi invadă Yen. El re­cuceri în întregime pământurile strămoşeşti ale tribului Hsiung Nu, cucerite anterior de către generalul Meng T'ien, din statul Ch'in.
Ch'en Hao: "Dăruiţi inamicului băieţi tineri şi femei pentru a-i suci capul, precum şi jad şi mătase pentru a-i aţâţa ambiţiile".

24. Atacă-l într-una, hărţuieşte-l.
Li Ch'uan: "...Când inamicul se află în repaus, oboseşte-l".
Tu Mu: «...Spre sfârşitul celei de-a doua dinastii Han, după ce Ts'ao îl învinse pe Liu Pei, acesta fugi spre Uyan Shao, care înaintă cu trupele sale spre Ts'ao Ts'ao Ts'ao. T'ien Fang, unul dintre ofiţerii de stat major al lui Yuan Shao, spuse: "Ts'ao Ts'ao este expert în arta de a conduce trupele. Nu poate fi atacat cu uşurinţă. Cel mai bine ar fi să tărăgănăm lucrurile şi să-l ţinem la distanţă. Cât despre dumneavoastră, generale, trebuie să construiţi fortificaţii de-a lungul munţilor şi fluviilor şi să ocupaţi cele patru prefecturi. În exterior, încheiaţi alianţe cu conducători puternici; în interior urmaţi de o politică agro-militară. Apoi, alegeţi din trupele de elită şi faceţi unităţi speciale. Reperaţi punctele unde inamicul poate fi luat prin surprindere, efectuaţi incursiuni repetate şi pertur­baţi ţara la sud de fluviu. Când el va veni în ajutorul flancului drept, atacaţi flancul stâng; când va veni în ajutorul flancului stâng, atacaţi flancul drept; faceţi-l să-şi piardă suflul, silindu-l să alerge fără încetare în toate părţile. Dacă nu veţi urma această strategie victo­rioasă şi vă decideţi în schimb să riscaţi totul într-o sin­gură înfruntare, va fi prea târziu ca să mai regretaţi. "Yua Shao nu urmă acest sfat. Astfel încât el fu bătut.

25. Dacă este unit, dezbinaţi-l.
Chang Yu: "Întărâtaţi pe suveran împotriva miniştri­lor săi; îndepărtaţi-l de aliaţi. Faceţi să se nască între ei bănuieli reciproce, în aşa fel încât între ei să domnească neînţelegerea. Atunci veţi putea complota împotriva lor".

26. Atacă-l acolo unde nu este pregătit; acţionează când el nu se aşteaptă.
Ho Yen Hsi: "Li Ching, din dinastia T'ang propuse zece planuri de acţiune împotriva lui Hsiao Hsieh, şi în­treaga responsabilitate de a comanda armatele îi fu în­credinţată, în cursul celei de-a opta luni îşi adună forţele la K'ueiChou.
"Cum era anotimpul inundaţiilor de toamnă, Yang Tse se revărsase şi drumurile care treceau prin cele trei trecători erau periculoase. Hsiao Hsieh era sigur că Li Ching nu l-ar fi atacat. În consecinţă, el nu s-a pregătit deloc."
«În luna a noua Li Ching luă conducerea trupelor şi li se adresă în termenii următori: "De primă importanţa în război este să fii iute ca fulgerul; nu ne putem permite să pierdem o ocazie. În prezent, forţele noastre se găsesc concentrate iar Hsiao Hseih nu ştie încă aceasta. Profitând că fluviul este în creştere, vom ţâşni pe neaşteptate sub zidurile capitalei. Cum se spune: După ce tună, degeaba îţi astupi urechile. Chiar dacă ne descoperă, el nu va fi ca­pabil să imagineze la iuţeală un plan pentru a ne opri şi cu siguranţă vom putea pune mâna pe el".»
"El înaintă până la I Ling. Hsiao Hsieh începu să se teamă şi ceru întăriri în sudul fluviului, dar acestea n-au putut veni la timp. Li Ching îşi stabili sediul în faţa ora­şului şi Hsieh se predă".
"Atacaţi acolo unde adversarul nu se aşteaptă", în­seamnă să acţionezi în acelaşi fel în care, spre sfârşitul ei, dinastia Wei trimise pe generalii Ciung Hui şi Teng Ai să atace Shu... Iarna, în cursul lunii a zecea, Ai plecă de la Ying P'ing şi parcurse o regiune nelocuită, întinsă pe mai mult de şapte sute de li, străbătând drumurile de-a curmezişul munţilor şi construind poduri suspendate. Munţii erau înalţi, văile adânci şi această sarcină extrem de grea şi de periculoasă. Astfel, armata, rămânând fără hrană, era pe punctul de a pieri. Teng Ai se înfăşură în covoare de pâslă şi coborî pantele abrupte; generalii şi ofiţerii se căţărară ţinându-se de ramurile copacilor. Es­caladând prăpăstiile în rânduri strânse, ca bancurile de peşti, armata avansă.
"Teng Ai se arătă mai întâi la Chiang Yu în Shu, şi Ma Mou, generalul însărcinat să apere acest oraş, se predă. Teng Ai puse să fie decapitat Chu Ko Chan, care rezistase la Mien Chnou şi înainta spre Ch'eng Tu. Liu Shan, regele din Shu, se predă".

27. Acestea sunt, pentru strateg, cheile victoriei. Nu este posibil să prevezi totul dinainte.
Mei Yao Ch'en: "Când vă găsiţi faţă în faţa cu ina­micul, adaptaţi-vă la schimbările de situaţie şi găsiţi ex­pediente. Cum ar fi posibil să prevezi acestea dinainte?"

28. Dacă estimările făcute la templu înainte de începe­rea ostilităţilor lasă să se întrevadă o victorie, înseamnă că şi calculele indică o putere superioară celei a inami­cului. Dacă ele anunţă o înfrângere, înseamnă că din aceste calcule reiese o putere inferioară. Făcând cât mai multe calcule, se poate câştiga; dacă se fac prea puţine, victoria este imposibilă. Şi cât îşi micşorează şansele cel care nu calculează deloc! Datrită acestor calcule, exami-nez şi soluţia devine evidentă.



II
Conducerea războiului

Sun Tzu a spus:

1. În general, operaţiunile militare necesită o mie de care uşoare şi o mie de'care grele acoperite cu piele, fie­care tras de câte patru cai şi o sută de mii de soldaţi cu platoşe.
Tu Mu: «...Altădată în luptele cu care, "cele acope­rite cu piele" erau fie uşoare, fie grele. Carele grele erau folosite pentru transportul halebardelor, armelor, al ma­terialelor, militare, obiectelor de valoare şi al uniformelor. Ssu Ma Fa spunea: "Un car transportă trei ofiţeri cu platoşe; şaptezeci şi doi de infanterişti îi însoţeau. Se mai adaugă zece bucătari şi servitori, cinci oameni care să aibă grijă de uniforme, cinci rândaşi la cai pentru nutreţ şi cinci oameni care aveau sarcina să adune lemne pentru foc şi să scoată apă. Şaptezeci şi cinci de oameni pentru fiecare car uşor, douăzeci şi cinci pentru căruţa cu bagaje, astfel încât în total o sută de oameni for­mează o companie."

2. Dacă proviziile sunt transportate pe o distanţă de o mie de li, cheltuielile în spatele şi pe teatrul de ope­raţiuni, alocaţiile destinate să acopere întreţinerea consi­lierilor şi a oaspeţilor, costul furniturilor, cum ar fi cleiul şi lacul şi cel al carelor şi al armamentului se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Dacă se dispune de această sumă se poate indica o oaste cu o sută de mii de oameni de trupă.
Li Ch'uan: "Or, în timp ce armata va înainta în teritoriu străin, visteria se va goli în interiorul teritoriu­lui naţional".
Tu Mu: «În armată, există un ritual de vizite amicale făcute de către seniori vasali. De aceea, Sun Tzu vorbeşte despre consilieri şi oaspeţi".»

3. Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când trupele vor ataca oraşele, ele vor fi la capătul puterilor.

4. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.
Chang Yu: "...Campaniile împăratului Wu al hanilor au tărăgănat fără nici un rezultat. Odată visteria golită, împăratul a promulgat un edict de austeritate".

5. Când armele îşi vor fi pierdut tăişul, când înflăcă­rarea se va stinge, când forţele vor fi epuizate şi visteria va fi golită, suveranii vecini vor profita de slăbiciunea ta pentru a acţiona. Şi chiar dacă ai consilieri pricepuţi, nici unul dintre ei nu va fi în stare să întocmească planuri de viitor adecvate.

6. Dacă deja am auzit vorbindu-se despre succese într-un război de scurtă durată, dus fără îndemânare, n-am văzut încă un succes în cazul unei operaţiuni de lungă durată, chiar purtată cu iscusinţă.
Tu Yu: "Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate dar el trebuie neapărat să se desfăşoare cu viteza fulgeru­lui."

7. Căci nu s-a văzut niciodată ca un război prelun­git să fie convenabil vreunei ţări.
Li Ch'uan: "În analele Primăverii şi Toamnei se citeşte: Războiul este asemănător focului; cei ce nu vor să depună armele pier ucişi de arme".

8. Astfel, cei ce sunt incapabili să înţeleagă pericolele inerente la folosirea trupelor sunt tot a'ţât de incapabili să înţeleagă cum să le conducă spre victorie.

9. Cei ce sunt experţi în arta războiului nu au nevoie de o a doua recrutare şi o singură aprovizionare le este deajuns.

10. Ei îşi iau echipamentul la plecare; pentru hrană ei contează pe inamic. Astfel, armata este aprovizionată din abundenţă.

11. Când o ţară este secătuită de pe urma operaţiuni­lor militare, cauza este preţul ridicat al transporturilor pe distanţe lungi, trimiterea proviziilor la depărtare lasă poporul în cele mai grele lipsuri.
Chang Yu: "...Dacă armata va trebui să fie aprovizio­nată cu cereale la o distanţă de o mie de li, oamenii vor avea un aspect înfometat.

12. Acolo unde se află armată, preţurile sunt ridicate, când preţurile urcă, avuţia poporului se epuizează. Când resursele ţării sunt epuizate, ţăranii sunt sleiţi.
Chia Lin: "Când trupele sunt concentrate, preţul tuturor mărfurilor creşte, pentru că fiecare îşi propune să scoată profituri foarte mari.

13. Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile câmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

Li Ch'uan: "Dacă războiul se prelungeşte, bărbaţii şi femeile vor fi supăraţi că nu se pot căsători şi vor fi reduşi la mizerie sub greutatea cheltuielilor de transport."

14. În ceea ce priveşte cheltuielile guvernului, cele datorate de stricarea carelor, de istovirea cailor, de echi­parea cu armuri şi căşti, săgeţi şi arbalete, lănci, scuturi pentru mână şi corp, cu animale de tracţiune şi vehi-cole de aprovizionare, se vor ridica la 60% din total.

15. În consecinţă, generalul avizat veghează ca trupele sale să se hrănească pe seama inamicului, căci o baniţă de alimente luată de la inamic face cât douăzeci de ale sale.
Chang Yu: "Dacă trebuie transportate alimente pe o distanţă de o mie de li, douăzeci de baniţe vor fi consu­mate pentru unul singur livrat armatei... Dacă traseul prezintă dificultăţii vor fi necesare cantităţi mai mari."

16. Dacă trupele îşi masacrează inamicul, este din cauză că se află la capătul rezistenţei lor psihice.
Ho Yen Hsi: «Atunci când armata Yen încercuia Chi Mo în ţinutul Ch'i, soldaţii tăiară nasurile tuturor prizonierilor Ch'i. Oamenii din Ch'i, ieşindu-şi din fire, se apărară cu îndârjire. T'ien Tan trimise un agent secret să spună: "Tremurăm de teama ca nu cumva voi, oamenii din Yen, să nu scoateţi din morminte trupurile strămoşilor noştri. Ah! Ne-ar îngheţa sângele în vine."»
"Imediat armata Yen se năpusti şi violă mormintele şi arse cadavrele. Apărătorii lui Chi Mo asistară de pe înălţimile zidurilor oraşului la acest spectacol, şi cu ochii în lacrimi fură cuprinşi de dorinţa de a se arunca în luptă, căci furia le înzecise forţa. T'ien Tan îşi dădu seama că trupele erau gata, şi el aplică ţinutului Yen o dureroasă înfrângere".

17. Îţi jefuieşti inamicul pentru că îi râvneşti bogăţia.
Tu Mu: "...Sub a doua dinastie Han, Tu Hsiang, prefectul din Chin Chou, atacă rebelii din P'uet Chou printre alţii pe Pu Yang şi pe P'an Hung. El pătrunse în Nan Hal, unde distruse trei tabere, şi puse mâna pe o importantă sumă de bani. În acest timp, P'an Hung şi partizanii săi rămâneau puternici şi numeroşi, în timp ce trupele lui Tu Hsiang, în prezent bogate şi arogante, nu mai aveau nici cea mai mică dorinţă să se lupte".
Hsiang spune: "Pu' Yang şi P'an Hung sunt rebeli de zece ani. Amândoi sunt versaţi în arta atacului şi a apărării. Ceea ce ar trebui să facem, în realitate, este să unim forţele tuturor prefecturilor şi apoi să-i atacăm. Pentru moment, trebuie să incităm soldaţii să meargă la vânătoare". Astfel că soldaţii de toate gradele se duseră împreună să prindă vânatul în capcană.
"De îndată ce aceştia plecară, Tu Hsiang trimise oameni în taină pentru a le incendia tabăra. Bogăţiile pe care le strânseseră fură complet distruse. Când vână­torii se întoarseră, toţi plângeau."
Tu Hsiang spune: "Bogăţiile şi bunurile lui Pu Yang şi ale partizanilor săi sunt de ajuns pentru a îmbogăţi mai multe generaţii. În timp ce voi, Domnilor, n-aţi arătat încă tot ce puteţi. Ceea ce aţi pierdut nu repre­zintă decât o mică parte din ceea ce au ei. De ce să vă faceţi griji?"
"Când soldaţii auziseră aceste cuvinte, apucaţi de furie, au vrut să se lupte. Tu Hsiang ordonă să fie hrăniţi caii şi toţi să mănânce în pat, apoi dis de dimineaţă ei atacară tabăra rebelilor. Yang şi Hung nu se pregătiseră de loc. Trupele lui Tu Hsiang îi atacă cu violenţă şi îi zdrobi".
Chang Yu: ...Sub această dinastie imperială, când Eminentul Fondator ordonă generalilor să atace Shu, el decretă: "În toate oraşele şi prefecturile care vor fi cucerite, veţi trebui, în numele meu, să goliţi visteriile şi magazinele publice pentru a-i distra pe ofiţeri şi pe oameni. Ceea ce vrea statul, este numai pământul".»

18. În consecinţă, dacă într-o luptă de care, mai mult de zece din ele sunt capturate, recompensează pe cei care l-au luat pe primul. Înlocuieşte drapelele şi stindardele inamicului cu ale voastre, amestecă cu ale voas­tre carele recuperate şi dă oameni care să le conducă.

19. Tratează bine pe prizonieri şi ai grijă de ei.
Chang Yu: "Toţi soldaţii luaţi prizonieri trebuie să fie îngrijiţi cu o sinceră generozitate, pentru ca să poată fi folosiţi de noi."

20. Iată ce se numeşte "a câştiga o bătălie şi a deveni mai puternic".

21. Esenţială în război este, deci, victoria, nu apariţiile prelungite. Iată de ce generalul care înţelege războiul, este stăpânul destinului poporului şi arbitrul destinului naţiunii.
Ho Yen Hsi: "Dificultăţile inerente la numirea unui comandant şef sunt aceleaşi astăzi, ca şi altă dată."




III
Strategia ofensivă

Sun Tzu a spus:

1. În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie.
Li Ch'uan: "Nu încurajaţi omorul".

2. E mai bine să capturezi armata inamică, decât s-o nimiceşti; e mai bine să prinzi intacte un batalion, o companie sau o grupă de cinci oameni decât să le nimiceşti.

3. Într-adevăr, culmea priceperii nu este să recupe­rezi o sută de victorii într-o sută de bătălii.

4. Cel mai important în război este să ataci în stra­tegia inamicului.
Tu Mu: "...Marele Duce a spus: Cel care excelează în soluţionarea dificultăţilor înainte de a apărea. Cel care este capabil să-şi învingă adversarii triumfă înainte ca ameninţările acestora să se concretizeze".
Li Ch'uan: «Atacaţi planurile inamicului prin anihi­larea punctului lor de pornire. Sub hunii celei de-a doua dinastii, K'ou Hsun a încercuit Kao Chun. Chun trimise pe generalul său însărcinat cu planificarea, Huang Fu Wen, pentru negocieri. Huan Fu Wen era încăpăţînat şi grosolan. K'ou Hsun ordonă să fie decapitat şi îl informă pe Kao Chun în termenii următori: "Ofiţerului vostru de stat maior îi lipsea buna creştere. L-am decapitat. Dacă vreţi să vă supuneţi făceţi-o imediat, dacă nu apăraţi-vă." Chiar în aceeaşi zi Chun îşi distruse fortificaţiile şi se predă.»
Toţi generalii lui K'ou Hsum spuseră: "Cum! I-aţi ucis mesagerul şi totuşi l-aţi obligat să predea cheile oraşului! Cum este posibil aşa ceva?"
K'oun Hsun zise: «Huang Fu Wen era mâna dreaptă a lui Kao Chun, sfetnicul său particular. Dacă l-aş fi cruţat şi-ar fi dus la îndeplinire planurile, dar omorându-l l-am lipsit pe Kao Chun de mâna lui dreaptă. Se spune: "Supremul rafinament în arta războiului este de a dejuca planurile inamicului".»
Toţi generalii spuseră: "Aceasta depăşeşte puterea noastră de înţelegere".

5. Apoi, cel mai bine este să-i destrami alianţele.
Tu Yu: "Nu-i lăsaţi pe inamici să se unească".
Wang Hsi: "Examinaţi problema alianţelor lor şi provocaţi ruptura lor. Dacă un inamic cere aliaţi, pro­blema este gravă şi poziţia inamicului puternică; dacă nu are, problema este minoră şi poziţia lui este slabă".

6. Dacă acest lucru nu este cu putinţă, cel mai bine este să-i ataci armata.
Chia Lin: «Marele Duce a spus: "Cel ce luptă pentru victorie numai cu sabia, nu este un general bun".» Wang Hsi: "Bătăliile sunt treburi periculoase".
Chang Yu: "Dacă nu puteţi să înăbuşiţi în faşă inten­ţiile inamicului, nici să-i rupeţi alianţele când sunt pe punctul de a fi încheiate, ascuţiţi-vă armele spre a dobândi victoria...".

7. Cea mai rea politică este aceea de a ataca oraşele. Nu ataca oraşele decât atunci când nu mai ai altă soluţie.

8. Pregătirea carelor de asediu, a armelor şi echipa­mentului cere cel puţin trei luni; lucrările de terasa­ment necesare pentru a ridica talazuri în faţa zidului, alte trei luni.

9. Dacă generalul nu este în stare să-şi înfrâneze nerăbdarea şi ordonă oamenilor săi să se îngrămădească în preajma zidului ca un roi de albine, o treime dintre ei vor fi omorâţi fără ca oraşul să fie cucerit. Aceasta este soarta atacurilor de acest gen.
Tu Mu: "Spre sfârşitul dinastiei Wei, împăratul Tai Wu conduse o sută de mii de oameni împotriva generalului tării Sung, Tsang Chih, la Yu Tai. Împăratul îi ceru mai întâi vin, lui Tsang Chih. Tsang Chih sigilă un vas plin cu urină şi i-l trimise. Tai Wu, înnebunit de furie, atacă imediat oraşul, ordonând trupelor sale să escala­deze zidurile şi să se angajeze în lupta corp la corp. Cadavrele se îngrămădiră până pe creasta zidurilor şi la capătul a treizeci de zile numărul morţilor reprezenta mai mult decât jumătatea efectivelor Wei".

10. Aşadar, cei ce sunt experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ei cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite.
Li Ch'uan: «Ei învinseră prin strategie. Sub a doua dinastie Han, Tsan Kung, marchiz de Tsan, încercui pe rebelii Yao la Yuan Wu, dar timp de mai multe luni el nu fu în stare să cucerească oraşul. Ofiţerii şi oamenii săi erau bolnavi şi plini de răni. Regele din Tung Hai îi spuse lui Tsan Kung: "Acum, v-aţi masat trupele şi aţi încercuit inamicul, care este hotărât să lupte până la moarte. Asta nu este strategie! Ar trebui să ridicaţi asediul. Arătaţi-le că au o portiţă de scăpare; ei vor fugi şi se vor împrăştia. Atunci şi un paznic de câmp îi va captura! Tsang Kung urmă acest sfat şi cuceri Yuan Wu".»

11. Scopul trebuie să fie de a cuceri intact. "Tot ceea ce este sub cer". În acest mod, trupele vor rămâne neatinse şi victoria va fi totală. Aceasta este arta strate­giei ofensive.

12. Prin urmare, arta de a conduce trupele la luptă constă în aceasta. Dacă dispui de o superioritate de zece contra unu, încercuieşti duşmanul.

13. La cinci contra unu, atacă-l.
Chang Yu: "Dacă eu sunt de cinci ori mai puternic decât inamicul, îi ţin în stare de alarmă trupele din faţă, îl surprind în spate, îl clatin la est şi-l lovesc la vest."

14. La doi contra unu, dezbină-l.
Tu Yu: ..Dacă e superioritate de doi contra unu, nu este suficientă pentru a stăpâni situaţia, utilizăm forţa de diversiune pentru a dezbina armata duşmanului. De aceea, Marele "Duce a spus: "Cine este incapabil să acţioneze asupra inamicului, spre a-i dezbina forţele, nu poate vorbi despre o tactică de excepţie".

15. Dacă forţele sunt egale, poţi angaja lupta.
Ho Yen Hsi: "În aceste condiţii numai generalul competent poate învinge".

16. Dacă eşti în inferioritate din punct de vedere numeric, să fii în stare să baţi în retragere.
Tu Mu: "Dacă trupele noastre sunt în stare de infe­rioritate, împiedicaţi-l temporar pe inamic să ia iniţia­tiva atacului. După aceea, veţi putea probabil să profi­taţi de un punct slab. Vă veţi mobiliza atunci toate ener­giile şi veţi urmări victoria cu o hotărâre fermă".
Chang Yu: "Dacă inamicul este puternic şi eu sunt slab, mă retrag pentru moment şi mă feresc de orice angajare — aceasta până când competenta generalilor şi eficienţa trupelor vor fi la egalitate.
Dacă sunt stăpân pe toate mijloacele mele şi inamicul este în stare de derută, dacă trupele mele sunt pline de avânt, iar cele ale lui apatice, atunci pot da bătălia chiar dacă el are superioritate numerică."

17. Dacă eşti inferior în toate privinţele, să fii în stare să te eschivezi, căci o armată mică este o pradă uşoară pentru una mai puternică.
Chang Yu: «...Mancius a spus: "Cel mai mic desigur nu se poate măsura cu cel mare, nici cel slab cu cel puternic sau cei puţini cu mulţimea."

18. Căci generalul este apărătorul statului. Dacă această apărare se extinde la tot, statul va fi cu sigu­ranţă puternic; dacă ea are lacune, statul va fi fără îndoială slab.
Chang Yu: "...Marele Duce a spus: Un suveran care îşi găseşte omul potrivit cunoaşte prosperitatea. Cel care nu reuşeşte, va fi pierdut".

19. Trebuie să ştii că pentru un suveran există trei mijloace de a atrage nenorocirea asupra armatei sale şi anume dacă procedează după cum urmează.

20. Nesocotind faptul că armata nu trebuie să înain­teze, să ordone o înaintare sau, nesocotind faptul că ea nu trebuie să se retragă, să ordone o retragere. E ceea ce se numeşte "a pune armata pe picior greşit".
Chia Lin: "Înaintarea şi retragerea armatei pot depinde de deciziile luate de general, potrivit împrejurărilor. Nu există nenorocire mai mare decât ordinele emanând de la suveranul care stă la curte."

21. Necunoscând nimic din problemele militare, să participe la organizarea lor, aceasta îi dezorientează pe ofiţeri.
Ts'ao Ts'ao: "...O armată nu poate fi condusă după codul manierelor elegante."
Tu Mu: "În ce priveşte convenienţele, legile şi decre­tele, armata are propriul ei cod pe care în general îl respectă. Dacă îl aliniez după regulile care prezidează guvernarea unui stat, ofiţerii vor fi complet derutaţi."
Chang Yu: "Bunătatea şi dreptatea pot fi de folos, la guvernarea unui stat, dar nu în administrarea unei armate. Rapiditatea şi supleţea servesc administrării unei armate, dar nu pot servi la guvernarea unui stat".

22. Necunoscând problemele de comandament, să ia parte la exercitarea responsabilităţilor, aceasta ucide încrederea în sufletul ofiţerilor.
Wang Shi: "Dacă o persoană, care nu cunoaşte tre­burile armatei, este trimisă să ia parte la administrarea armatei, fiecare mişcare a sa va stârni dezacord şi frustare reciprocă şi întreaga armată va fi paralizată. De aceea, Pei Tu prezintă o cerere la palat pentru ca să fie revocat Controlorul armatei; numai după aceea a fost în măsură să pacifice Ts'ao Chou".
Chang You: "Recent, curtenilor le-au fost încredin­ţate funcţiile de Controlor al armatei, ceea ce evident reprezintă o eroare."

23. Dacă armata este dezorientată şi lipsită de încredere, suveranii ţărilor vecine vor stârni dificultăţi. Acesta este sensul proverbului: "Confuzia în armată duce la vic­toria adversarului".
Meng: "...Marele Duce a spus: Acela care nu cunoaşte cu precizie obiectivele sale nu ştie să riposteze inami­cului".
Li Chi'uan: "...Nu trebuie să te înşeli asupra alege­rii persoanei căreia îi este încredinţată comanda... Liu Hsiang Ju, Prim ministru în Chao, a spus: Chao Kua nu ştie decât să citească cărţile tatălui său şi până în prezent s-a dovedit complet incapabil să stabilească core­laţia între schimbările de situaţii. Or, Majestatea Voas­tră, datorită numelui său, l-a desemnat comandant şef. Este cum ai lipi corzile unei lăute şi ai încerca apoi s-o acordezi".

24. Trebuie să se ştie că există cinci cazuri în care se poate prevedea victoria.

25. Cel care ştie când trebuie şi când nu trebuie să angajeze lupta, va fi victorios.

26. Cel care ştie cum să folosească forţa unei armate mari şi forţa unei armate mici va fi victorios.
Tu Yu: "În cursul unui conflict sunt cazuri în care cei ce au de partea lor superioritatea numerică nu pot să atace o mână de oameni şi alte cazuri când cel slab poate să-l învingă pe cel puternic. Cel care este capabil să acţioneze asupra acestei categorii de împrejurări va fi victorios".

27. Cel ale cărui trupe sunt unite în jurul unui obiec­tiv comun va fi victorios.
Tu Yu: "De aceea, Mencius a spus: Anotimpul potri­vit contează mai puţin decât avantajele oferite de teren; acestea, la rândul lor contează mai puţin decât armonia relaţiilor omeneşti."15

28. Cel care este prudent şi aşteaptă un inamic impru­dent va fi victorios.
Ch'en Hao: "Organizaţi o armată de neînvins şi aşteptaţi momentul când inamicul va fi vulnerabil".
Ho Yen Hsi: "...Un nobil a spus: Să te bazezi pa ţărani şi să nu faci pregătiri este cea mai mare dintre crime; să fii gata dinainte pentru orice eventualitate este cea mai mare dintre virtuţi".

29. Cel care are generali competenţi, feriţi de ingerin­ţele suveranului va fi victorios.
Tu Yu: "...De aceea, maestrul Wang a spus: Să fixezi întâlniri este de resortul suveranului, să decizi în materie de luptă, este de resortul generalului".
Wang Li: "...Un suveran înzestrat cu o personalitate şi o inteligenţă superioare trebuie să fie în măsură să recunoască omul care-i convine, el trebuie să-i încredin­ţeze răspunsurile şi să aştepte rezultatele".
Ho Yen Si: "...În război se pot produce o sută de schimbări în cursul fiecărei etape. Când constaţi că este posibil, înaintezi; când vezi că situaţia este grea, te retragi. A spune că un general trebuie să aştepte ordinele unui suveran în asemenea împrejurări, e ca şi cum ai informa un superior că vrei să stingi un incendiu. Înainte ca ordinul să vină, cenuşa va fi rece. Şi se mai spune că, în asemenea împrejurări trebuie să fie consultat inspec­torul general al armatei. E ca şi cum, pentru a construi o casă lângă drum, ai cere sfatul trecătorilor. Evident, nu vei mai termina niciodată treaba".
"Să-l ţii din scurt pe un general competent, cerându-i, în acelaşi timp, să suprime un inamic viclean, este ca şi cum ai lega ogarul negru al hanilor şi apoi i-ai da ordin să prindă iepuri. Care este diferenţa?"

30. Iată cele cinci cazuri precise în care calea către victorie este cunoscută.

31. De aceea spun: "Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; într-o sută de bătălii nu te vei expune nici unei primejdii".

32. Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi, şansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale.

33. Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe tine însuţi, eşti sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie.
Li Ch'uan: "Astfel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot aştepta ei decât la înfrângere."



IV
Dispuneri

Sun Tzu a spus

1. În vremurile vechi, războinicii iscusiţi începeau prin a deveni de neînvins, apoi aşteptau ca inamicul să fie vulnerabil.

2. Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnera­bilitatea inamicului, de el.

3. În consecinţă, cei care sunt versaţi în arta războiu­lui pot ajunge invincibili, dar nu-l pot face în mod sigur pe inamic vulnerabil.
Mei Yao Ch'en: "Pot să fac ceea ce depinde de mine; ceea ce depinde de inamic nu e niciodată sigur."

4. Iată de ce se spune că e posibil să ştii cum să învingi, fără ca aceasta să însemne că o vei şi face.

5. Invincibilitatea constă în apărare, iar şansele de victorie în atac.

6. Te aperi când dispui de mijloace suficiente; ataci când dispui de mijloace mai mult decât suficiente.

7. Cei care sunt experţi în arta apărării se ascund sub nouă straturi de pământ; cei care sunt abili în arta atacului se deplasează ca şi cum ar cădea din al nouălea cer. Astfel, ei sunt capabili să se apere şi să-şi asigure o victorie totală, în acelaşi timp.

8. A prevedea o victorie pe care primul venit poate s-o prevadă nu este culmea abilităţii.
Tu Yu: "Cei care sunt experţi în arta pregătirii apără­rii consideră esenţial să ţină seama de forţa obstacolelor, cum sunt munţii, fluviile şi podişurile. Ei fac în aşa fel încât inamicul să nu poată şti unde să atace. Ei parcă se ascund sub al nouălea strat al pământului."
"Cei care sunt experţi în arta de a ataca, consideră că esenţial să ţină seama de anotimpuri şi de avantajele terenului; ci folosesc inundaţiile şi focul după împreju­rări. Ei fac în aşa fel ca inamicul să nu poată şti unde să se pregătească. Ei declanşează atacul ca un trăznet ţâşnit din al nouălea cer".
Li Ch'uang: "...Când Han Hsein nimici statul lui Chao, el plecă de la Gâtul Puţului înainte de micul dejun. El spuse: Vom distruge armata lui Chao. Apoi ne vom regăsi pentru masă. Generalii care erau descurajaţi, se prefăcură a fi de acord. Han Hsein îşi dispuse armata în linie de bătaie, cu spatele la fluviu. Observându-i de la înălţimea parapetelor, trupele Chao izbucniră într-un râs zgomotos şi îl batjocoriră astfel. Generalul nu ştie să con­ducă o armată! Han Hsin strivi atunci armata Chao şi după ce-şi luă micul dejun, puse să fie decapitat seniorul Ch'eng An."
"Iată o pildă despre ceea ce scapă muritorilor de rând" ".

9. A triumfa în luptă şi a fi universal proclamat "expert", nu constituie culmea abilităţii, pentru că pentru a ridica un puf de toamnă nu ai nevoie de multă forţă; să deosebeşti soarele de lună nu este o dovadă de clar­viziune; să auzi tunetul nu înseamnă că ai auzul fin.
Chang Yu: «Prin "puf de toamnă", Sun Tzu înţelege puful iepurelui care, când vine toamna, este foarte uşor.»

10. În vechime, cei despre care se spunea că sunt experţi în arta războiului bănuiau un inamic uşor de învins.

11. Iată de ce victoriile obţinute de un maestru în arta militară nu aduceau acestuia nici faima înţelepciu­nii, nici meritul vitejiei.
Tu Mu: "Scapă înţelegerii comune victoria obţinută înainte ca situaţia să se fi cristalizat. Cel care o dobân­deşte nu câştigă deci deloc o reputaţie de înţelepciune. Înainte să-şi fi înroşit sabia în sânge, ţara inamică a capi­tulat".
Ho Yen Si: "...Când vă supuneţi inamicului fără luptă, cine vă va proclama vitejia?"

12. Căci el îşi câştigă victoriile fără greş. "Fără greş" înseamnă că, orice ar face, el îşi asigură victoria; el învinge un inamic deja învins.
Chen Hao: "În materie de planificare, nici o mişcare inutilă; în materie de strategie, nici un pas neîngăduit".

13. Iată de ce un comandant şef priceput face în aşa fel încât să ocupe o poziţie care să-l pună la adăpost de înfrângere şi el nu pierde nici o ocazie de a-şi surclasa inamicul.

14. Astfel, o armată este victorioasă înainte de a căuta bătălia; o armată sortită înfrângerii se bate fără speranţa de a învinge.
Tu Mu: "...Ducele Li Ching din Wei a spus Cali­tăţile indispensabile ale unui comandant sunt, înainte de toate, clarviziunile, arta de a face să domnească armo­nia în sânul armatei sale, o strategie chibzuită, dublată de planuri pe termen lung, simţul anotimpurilor şi facul­tatea de a înţelege factorii umani. Căci un general inapt să-şi evalueze posibilităţile sau să-şi imagineze ce sunt promptitudinea şi supleţea va înainta, când se va prezenta ocazia de a ataca, cu un pas poticnit şi şovăitor, privirea întoarsă cu îngrijorare mai întâi la dreapta, apoi la stânga, şi el va fi capabil să întocmească un plan. Dacă este credul se va încrede în rapoarte nedemne de crezare, crezând ba una, ba alta. Tot atât de temător ca o vulpe în retragere şi în avansare, el va lăsa rândurile armatei sale să se risipească. Prin ce se deosebeşte acest mod de acţiune de aruncarea unor nevinovaţi în apă clocotită sau în foc? Nu este exact acelaşi lucru cu a duce vacile şi oile să pască lângă lupi şi lângă tigri?"

15. Cei care sunt experţi în arta războiului practică "Dao" şi respectă legile; ei sunt, deci, în măsură să for­muleze o politică victorioasă.
Tu Mu: «Dao este calea omeniei şi a dreptăţii; "legile" sunt reguli şi instituţii. Cei care excelează în arta războiului cultivă, mai întâi, propriul lor simţ de drep­tate şi îşi protejează legile şi instituţiile lor. În acest fel ei fac ca guvernul lor să fie de neînvins."

16. Căci, elementele artei militare sunt: în primul rând, aprecierea spaţiului; în al doilea rând, evaluarea cantităţilor; în al treilea rând, calculele; în al patrulea rând, comparaţiile şi, în al cincilea rând, şansele de victorie.

17. Aprecierea spaţiului este în funcţie de teren.

18. Cantităţile decurg din apreciere, cifrele din canti­tăţi, comparaţiile din cifre şi victoria din comparaţii.
Ho Yen Si: Prin teren trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, distanţele şi felul terenului; prin aprecieri calculul. Înainte ca armata să fie pusă în mişcare, sunt efectuate studii în ceea ce priveşte gradul de dificultate prezentat de teritoriul inamic, cât de drepte sau întortochiate sunt drumurile lui, cifrul efectivelor inamicului, valoarea echipamentului său de război, starea moralului trupelor acestuia. Sunt efectuate calcule pentru a se vedea dacă inamicul poate fi atacat şi numai după aceea se trece la mobilizarea popoulaţiei şi la înrolarea trupelor".

19. Astfel o armată victorioasă se aseamănă cu o jumătate de chintal pus în balanţă cu un grăunte; o armată învinsă se aseamănă cu un grăunte pus în balanţă cu o jumătate de chintal.

20. Datorită artei de a-şi dispune trupele, un general victorios este în măsură să le facă să lupte cu efectul apelor zăgăzuite, care deodată eliberate, se precipită într-o prăpastie fără fund.
Chang Yu: "E în, natura apei să evite înălţimile şi să se năpustească spre ţinuturile joase. Când se rupe un baraj, apa se dezlănţuie cu o forţă irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitaţi de lipsa de pregă­tire a inamicului, atacati-l în momentul în care se aşteaptă mai puţin, evitaţi-i forţa şi loviţi părţile lui slabe şi, întocmai ca şi apei, nimeni nu vă va putea rezista".



V
Energie

Sun Tzu a spus:

1. În general, a comanda mulţi oameni e acelaşi lucru cu a comanda câţiva. E o problemă de organizare.
Chung Yu: "Pentru a conduce o armată trebuie, mai întâi, să încredinţezi responsabilităţile comandanţilor şi locţiitorilor lor şi să fixezi efectivele diverselor forma­ţiuni..."
"Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci, adică căprărie; două cărării formează o secţie; cinci secţii fac un pluton; două plutoane, o compa­nie; două companii un batalion; două batalioane, un re­giment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată. Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie şi are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca şi cum ar fi vorba de câţiva inşi .

2. Şi a ordona unui număr mare este acelaşi lucru cu a ordona câtorva. Este o problemă de dispunere şi de semnale.
Chang Yu: "Orm este sigur că trupele, când sunt foarte numeroase, se desfăşoară pe spaţii vaste, pe care nici ochiul, nici urechea nu le-ar percepe cu o acuitate satis­făcătoare. De aceea, ordinul de înaintare sau de retragere este transmis ofiţerilor şi oamenilor cu autorul steaguri­lor şi paviloanelor şi acela de a se deplasa sau de a se opri cu ajutorul clopotelor şi al tobelor. Astfel, viteazul nu va înainta singur şi fricosul nu va fugi".

3. Posibilitatea armatei de a rezista atacului inamicu­lui, fără a fi înfrântă, este asigurată prin operaţiunile for­ţei "extraordinare" şi a forţei normale.
Li Ch'uang: "Forţa care înfruntă inamicul este forţa normală; cea care-l ia din flanc este forţa extraordinară. Nici un comandant de armată nu poate smulge avantajul de la inamic fără ajutorul forţelor extraordinare."
Ho Yen Hsi: "Procedez în aşa fel încât inamicul să ia forţa mea normală drept forţă extraordinară şi forţa mea extraordinară drept forţă normală. Mai mult, cea normală este susceptibilă de a deveni extraordinară şi invers".

4. Trupe aruncate împotriva inamicului ca o piatră de moară peste nişte ouă sunt un exemplu de acţiune masivă contra neantului.
Ts'ao Ts'ao: "Atacaţi cu tot ce aveţi mai puternic în punctele slabe ale inamicului."

5. Ca regulă generală, în bătălie foloseşte forţa nor­mală, pentru a angaja lupta; foloseşte forţa extraordinară pentru a cuceri victoria.

6. Resursele celor ce sunt experţi în utilizarea forţe­lor extraordinare sunt la fel de nemărginite ca cerul' şi pământul, la fel de inepuizabile ca apa marilor fluvii.

7. Într-adevăr, ele se termină, apoi se formează din nou, ciclic, cum sunt mişcările soarelui şi ale lunii". Ele mor, apoi renasc la viaţă, repetându-se, cum fac anotim­purile care trec.

8. Notele muzicale sunt numai în număr de cinci, dar combinaţiile lor sunt atât de numeroase, încât este impo­sibil să le auzi pe toate.

9. Culorile fundamentale sunt doar în număr de cinci, dar combinaţiile sunt atât de numeroase, încât este impo­sibil ochiului să le perceapă pe toate.

10. Gusturile sunt numai în număr de cinci, dar ele dau amestecuri atât de variate, încît este imposibil să le deguşti pe toate.

11. În luptă există numai forţa normală şi forţa extraordinară, dar combinaţiile lor sunt nelimitate; nici un spirit omenesc nu le poate sesiza pe toate.

12. Căci aceste două forte se reproduc una din alta; interacţiunea lor este fără de sfârşit., ca aceea a verigilor în lanţ. Cine poate spune unde începe una şi unde sfâr­şeşte cealaltă?

13. Când apa torentului rostogoleşte galeţii, este dato­rită impetuozităţii sale.

14. Dacă şoimul sfâşie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că loveşte exact la momentul dorit.
Tu Yu: "Loviţi-vă inamicul la fel de puternic, cum loveşte şoimul la ţintă. Fără greş, sfâşie rinichii prăzii sale pentru că el aşteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat."

15. Astfel, expertul în arta militară posedă o forţă de impulsie irezistibilă şi atacul său este reglat cu precizie.

16. Potenţialul său este cel al unei arbalete întinse la maximum, timpul său de acţiune este cel al declanşării mecanismului acestuia.

17. În tumult şi în vacarm, bătălia pare confuză, dar nu există dezordine; trupele par să se învârtă în cerc, dar ele nu pot fi înfrânte .

Li Ch'uang: "În bătălie, totul pare a fi tumult şi con­fuzie, dar steagurile şi pavilioanele răspund unor dispo­zitive precise, sunetul talgerelor are reguli fixe".

18. Confuzia aparentă rezultă din ordine, laşitatea apa­rentă din curaj, slăbiciunea aparentă din tărie.
Tu Mu: "Semnificaţia acestui verset este că dacă do­reşti să simulezi dezordinea pentru a trage un inamic, tre­buie să fii, tu însuţi, foarte disciplinat. Numai atunci poţi simula învălmăşeala. Cel care doreşte să simuleze laşitatea şi să-şi pândească inamicul trebuie să fie curajos, căci numai atunci va fi în stare să simuleze frica. Cel care do­reşte să pară slab, pentru a-l face pe inamic trufaş, tre­buie să fie extrem de puternic. Numai cu această condiţie va putea să se prefacă a fi slab".

19. Ordinea sau dezordinea depind de organizare, cu­rajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.
Li Ch'uang: "Cînd trupele reuşesc să se plaseze într-o situaţie favorabilă, laşul este viteaz; dacă situaţia devine disperată, curajoşii vor deveni laşi. În arta războiului nu există reguli fixe. Aceste reguli nu pot fi stabilite decât după împrejurări."

20. Astfel, cei care se înţeleg să provoace o mişcare a inamicului izbutesc, creând o situaţie în faţa căreia acesta trebuie să se plece; ei îl atrag prin momeli într-o cursă sigură şi, făcându-l să creadă într-un câştig aparent, îl aşteaptă în forţă.

21. De aceea, un comandant de armată calificat pre­tinde victoria de la situaţie şi nu de la subordonaţii săi.
Ch'en Hao: "Experţii în armata militară au îndeobşte încredere în oportunitatea şi în rapiditatea execuţiei. Ei nu lasă numai pe spinarea propriilor oameni povara sar­cinii de îndeplinit".

22. El îşi alege oamenii, iar ei profită de situaţie.
Li Ch'uan: "Viteazul ştie să se bată; prudentul să se apere; înţeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent".
Tu Mu: "Nu Pretindeţi nici o înfăptuire celor care nu au talent".
Când Ts'ao Ts'ao l-a atacat pe Chane Lu în Han Chung i-a lăsat pe generalii Chang Liao, Li Tien şi Lo Chin în fruntea a mai mult de o mie de oameni pentru a apăra Ho Fei. Ts'ao trimise instrucţiuni lui Hseih Ti, şeful sta­tului major al armatei, într-un plic pe care a scris: "A se deschide numai la sosirea rebelilor". Puţin după aceea, Sun Ch'uan din Wu, în fruntea a o mic de oameni, asedie asedie Ho Fei. Generalii desfăcură plicul şi citiră: "Dacă Si Sun Ch'uan soseşte, generalii Chang şi Li vor porni lupta. Generalul Lo va apăra oraşul. Şeful statului major al armatei nu va lua parte la luptă. Toţi ceilalţi generali vor trebui să atace pe inamic".»
Chang Liao a spus: "Stăpînul nostru este în campanie departe şi dacă aşteptăm sosirea întăririlor, rebelii ne vor nimici cu siguranţă. De aceea, instrucţiunile ne ordonă ca înainte ca trupele inamice să se unească, să le atacăm imediat pentru a le rupe colţii şi a întări moralul proprii­lor noastre trupe. Apoi, vom putea apăra oraşul. Toate şansele de victorie sau de înfrângere depind de această acţiune".
Li Tien şi Chang Liao îl atacară pe Sun Ch'uan şi efec­tiv îl puseră în dificultate, ceea ce făcu să se prăbuşească moralul armatei Wu. Ei se întoarseră şi-i pregătiră liniile de apărare, iar trupele se simţiră în siguranţă. Sun Ch'uan asedie oraşul timp de zece zile, dar nu reuşi să-l cucerească şi se retrase.
În legătură cu acest episod, istoricul Sun Sheng a no­tat: "Războiul este o chestiune de şiretenie. În ceea ce priveşte apărarea lui Ho Fei, ea era şovăitoare, slabă şi lipsită de întăriri. Dacă ai încredere în generali viteji că­rora le place să se bată, greutăţile nu vor întârzia să apară. Dacă te bazezi numai pe cei ce sunt prudenţi, aceştia se vor descumpăni şi le va fi greu să ţină situaţia sub con­trol".
Chang Yu: "Or, cea mai bună metodă, când ai oa­meni în subordine, constă în a-l folosi pe zgârcit şi pe prost, pe înţelept şi pe viteaz şi de a-i da fiecăruia o res­ponsabilitate care i se potriveşte. Nu încredinţaţi oame­nilor sarcini pe care nu sunt capabili să le îndeplinească. Faceţi o selecţie şi încredinţaţi fiecăruia răspunderi pe mă­sura competenţelor lor".

24. Cel care contează pe situaţie îşi foloseşte oamenii în luptă ca şi cum ar rostogoli nişte buturugi -şi pietre. Căci este în firea buturugilor şi a pietrelor să stea în echi­libru pe un pământ ferm şi sa se mişte pe un pământ nestabil. Dacă au colţuri se opresc, dacă sunt rotunde se rostogolesc.

25. Astfel, potenţialul trupelor care în luptă sunt con­duse cu îndemânare, se poate compara cu cel al galeţilor rotunzi care se rostogolesc din vârful muntelui.
Tu Mu: "...Astfel, nu este nevoie decât de puţină forţă pentru a realiza mult".
Chang Yu: «...Li Chang a spus: În război sunt trei feluri de situaţii:
"Când generalul dispreţuieşte inamicul şi ofiţerilor, săi le place să se lupte, când ambiţiile acestora ţin de aşa de sus ca norii de pe cer şi înflăcărarea lor este la fel de sălbatecă precum uraganele, suntem în prezenţa unei situaţii create de moral."»
"Când un singur om apără un defileu îngust de munte, care seamănă cu tubul digestiv al unei oi sau cu intrarea coteţului unui câine, el poate ţine piept la o mie de sol­daţi. Ne găsim atunci în, prezenţa unei situaţii create de teren."
"Când se trage folos din delăsarea inamicului, din obo­seala sa, din foamea sau setea sa, sau când loveşti în timp ce posturile sale înaintate nu au fost solid întărite, sau când armata sa este la jumătatea drumului de traversare a unui râu, ne găsim în prezenţa unei situaţii create de către inamic".
"Astfel, când comanzi trupe, trebuie să tragi foloase de pe urma situaţiei, exact ca atunci când rostogoleşti o minge de-a lungul unei pante abrupte. Efortul pe care îl depui este minimum, dar rezultatele sunt uriaşe",

Vasile Septimiu Opris
Admin

Mesaje : 594
Puncte : 1225
Reputatie : 0
Data de inscriere : 18/05/2012
Varsta : 40
Localizare : Oslo, Norway

Vezi profilul utilizatorului http://la-vita-e-bella.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: SUN TZU- ARTA RĂZBOIULUI

Mesaj  Vasile Septimiu Opris la data de Joi Oct 17, 2013 2:18 am


VI
Puncte slabe şi puncte tari

Sun Tzu a spus:

1. În general, cel care ocupă primul terenul şi aşteaptă inamicul, se află în poziţie de forţă; cel care vine pe teren mai târziu şi se aruncă în luptă este deja slăbit.

2. De aceea, experţii în arta militară îl fac pe inamic să vină pe câmpul de bătaie şi nu se lasă aduşi de ei.

3. Cel care este capabil să-l facă pe inamic să vină de bunăvoie izbuteşte, oferindu-i un oarecare avantaj. Şi cel care este în stare să-l împiedice să vină izbuteşte, slă-bindu-i forţele.
Tu Yu: "...Dacă sunteţi în măsură să menţineţi anu­mite puncte vitale situate pe drumurile lui strategice, inamicul nu poate trece. De aceea, maestrul Wang a spus: Când o pisică stă la intrarea unei găuri de şoareci, zece mii de şoareci nu îndrăznesc să iasă; când un tigru pă­zeşte vadul, zece mii de cerbi nu pot să-l traverseze".

4. Dacă inamicul este în poziţie de forţă, să ştii să-l slăbeşti, dacă e bine hrănit, să-l înfometezi, dacă. este în repaus, să-l împingi la acţiune.

5. Arată-te în locurile prin care el trebuie să treacă, deplasează-te repede acolo unde nu te aşteaptă.

6. Dacă faci marşuri de o mie de li fără să te oboseşti, înseamnă că străbaţi drumuri unde nu se află inamicul.
Ts'ao Ts'ao: "Năpustiţi-vă în neant, aruncaţi-vă în vid, ocoliţi ceea ce el apără, loviti-l acolo unde nu vă aşteaptă."

7. Pentru a fi sigur că vei lua ceea ce ataci, să ataci un punct pe care inamicul nu-l apără. Spre a fi sigur că menţii ceea ce aperi, să aperi un punct pe care inamicul nu-l atacă.

8. De aceea, împotriva celor ce sunt experţi în arta de a ataca, un inamic nu ştie unde să se apere; contra ex­perţilor apărării, inamicul nu ştie unde să atace.

9. Impalpabil şi imaterial, expertul nu lasă urme; misterios ca o divinitate, el nu poate fi auzit. Astfel ina­micul se află la bunul lui plac.
Ho Yen Hsi: "...Procedez în aşa fel încât inamicul să ia punctele mele tari drept puncte slabe şi punctele mele slabe drept puncte tari, în timp ce eu transform în puncte slabe punctele sale tari şi îi descopăr slăbiciunile... Îmi ascund urmele până le fac invizibile; păstrez tăcerea pen­tru ca nimeni să nu mă poată auzi".

10. Cel a cărui înaintare este irezistibilă se bazează pe punctele slabe ale inamicului; cel care atunci când bate în retragere, nu poate fi urmat, se deplasează atît de repede că nu poate fi ajuns.
Chang Yu: "...Soseşte ca vântul şi pleacă precum ful­gerul".

11. Dacă doresc să dau o bătălie, inamicul, chiar pro­tejat de ziduri înalte şi de şanţuri adânci, este forţat să angajeze lupta, deoarece atac o poziţie pe care el e obligat să o apere.

12. Dacă doresc să evit lupta, se poate să mă apăr foarte simplu trăgând o linie pe pământ; inamicul nu va putea să mă atace pentru că îl abat de la direcţia pe care doreşte să o urmeze.
Tu Mu: «Chu Ko Liang, instalându-şi tabăra sa la Yanh P'ing, dădu lui Wei Yen şi altor generali ordinul de a-şi grupa efectivele şi de a coborî spre est. Chu Ko Liang nu lăsă decât zece mii de oameni pentru a apăra oraşul, aşteptând veşti. Ssu Ma I spuse: "Chu Ko Liang este în oraş; trupele lui sunt reduse; el nu este pe po­ziţie de forţă. Generalii şi ofiţerii lui sunt descurajaţi". În acelaşi timp, Chu Ko Liang depunea o activitate intensă, ca de obicei. El ordonă să se scoată steagurile şi să înce­teze tobele. El îi împiedică pe oameni să iasă apoi, des­chizând cele patru porţi, scoase soldaţii pe străzi unde aceştia se răspândiseră."»
"Ssu Ma I se temu de o ambuscadă şi în grabă îşi con­duse armata spre Munţii din nord."
«Chu Ko Liang spuse şefului său de stat major: "Ssu Ma I a crezut că i-am întins o cursă şi a fugit la poalele lanţurilor muntoase. >Când mai târziu a aflat, Ssu Ma I fu copleşit de regrete."

13. Dacă sunt în stare să determine amplasarea ina­micului, totodată ascunzând-o pe a mea, în acest caz eu pot să mă concentrez şi el trebuie să se împrăştie. Şi dacă eu mă concentrez în timp ce el se împrăştie, eu pot folosi totalitatea forţelor mele pentru a ataca o parte din ale sale. Voi avea, deci, superiorilatea numerică. Atunci dacă pot folosi cel mai mare număr pentru a lovi o mână de oameni la locul ales, cei ce au de-a face cu mine vor fi pierduţi.
Tu Mu: .....Folosesc când trupe uşoare şi călăreţi vi­guroşi pentru a ataca acolo unde el nu este gata, când ar-baletieri robuşti şi arcaşi puternici pentru a-i smulge poziţii-cheie pentru a-i învălmăşi flancul stâng, pentru a-i înconjura aripa dreaptă, pentru a-l alarma în faţă şi a-l lovi pe neaşteptate în spate."
"În plină zi îl păcălesc cu jocul drapelelor şi stindar­delor şi seara, îl induc în eroare cu bătăi de tobă. Atunci terorizat de frică, el îşi va împărţi forţele ca măsură de precauţie."

14. Inamicul nu trebuie să ştie unde am de gând să dau bătălia. Căci, dacă nu ştie el, va trebui să fie pregă­tit în mai multe puncte. Şi dacă este pregătit în mai multe puncte, adversarii pe care îi voi găsi în vreunul din aceste puncte nu vor fi numeroşi.

15. Căci dacă el se pregăteşte în prima linie, arier­garda sa va fi slabă, şi dacă se pregăteşte în spate, pri­mele lui rânduri vor fi fragile. Dacă el se pregăteşte la stânga, dreapta lui va fi vulnerabilă şi dacă se pregăteşte la dreapta, stânga sa va fi descoperită. Şi dacă se pregă­teşte peste tot, el va fi slab peste tot.
Chang Yu: "El nu va fi în stare să descopere unde vor apărea cu adevărat carele, nici din ce punct va ţâşni ca­valeria mea, nici chiar în ce loc trebuie, de fapt, să-l ur­mărească infanteria mea şi de ce aceea se va împrăştia şi se va împărţi, şi va trebui să se apere contra mea din toate părţile. În consecinţă, puterea sa va fi divizată şi slăbită, forţele sale vor fi scindate şi risipite şi în locul în care îl atac voi putea arunca o armată de anvergură împotriva unităţilor lui izolate".

16. Cine dispune de efective reduse trebuie să se men­ţină pregătit contra inamicului; cine are efective nume­roase împinge inamicul să se pregătească împotriva lui.

17. Dacă se ştie unde şi când va avea loc o bătălie, se poate efectua cu trupele un marş de o mie de li, pentru a le reuni pe câmpul de bătălie. Dar dacă nu se cunoaşte nici ziua, nici locul luptei, stânga nu poate ajuta dreapta, nici dreapta stânga; avangarda nu va putea susţine spatele şi nici spatele avangarda. Cu atât mai mult se întâmplă aşa. atunci când diversele elemente se găsesc la zeci de li unele de altele sau chiar numai la câţiva li!
Tu Yu: "Or, experţii în materie de război trebuie să ştie unde şi când se va da bătălia. Ei măsoară itinerariile şi fixează data. Ei împart armata şi se pun în mişcare pe detaşamente separate. Cei ce sunt departe pleacă primii, cei ce sunt aproape pleacă după aceea. Astfel, joncţiunea diverselor elemente — chiar dacă ar fi la o mie de li unele de altele — se va efectua în acelaşi timp, aşa cum se adună cumpărătorii care vin spre piaţă.

18. Cu toate că estimez ca fiind numeroase efectivele din Yuch, ce avantaj pot avea din această superioritate în privinţa rezultatului conflictului?

19. Eu spun deci că victoria poate fi creată. Căci chiar dacă inamicul este numeros, pot să-l împiedic să atace.
Chia Lin: "Chiar dacă inamicul este numeros, dacă nu cunoaşte situaţia mea militară, eu pot să-l împing să se ocupe de urgenţă de pregătirile lui proprii, în aşa fel ca să nu aibă timp liber să stabilească planuri de luptă împotriva mea".

20. Scoate deci la iveală planurile inamicului şi vei şti care strategie va fi eficace şi care nu.

21. Aţâţă-l şi descoperă schema generală a mişcărilor lui.

22. Stabileşte dispunerea lui, asigurându-te astfel asu­pra locului bătăliei.

23. Pune-l la încercare şi vezi care sunt punctele tari şi care cele slabe.

24. Important este când se dispun trupele, să nu pre­zinte o formă susceptibilă de a fi definită în mod clar. În acest caz, vei scăpa de indiscreţiile spionilor cei mai isteţi şi nici minţile cele mai pătrunzătoare nu vor putea să stabilească un plan împotriva ta.

25. Stabilesc după formă planurile care duc la victo­rie, dar aceasta scapă muritorilor de rând. Cu toate că fiecare are ochi pentru a sesiza aparenţele, nimeni nu în­ţelege cum am creat victoria.

26. De aceea, când am câştigat o victorie, nu folosesc a doua oară aceeaşi tactică, dar pentru a face faţă împre­jurărilor folosesc metoda mea la infinit.

27. Or, o armată poate fi comparată cu apa, căci, după cum şuvoiul care curge evită înălţimile şi se îndreaptă spre locurile joase, tot aşa o armată evita forţa şi loveşte slăbiciunea.

28. Şi la fel cum şuvoiul de apă urmează denivelările terenului, tot aşa o armată, pentru a dobândi victoria, îşi adaptează acţiunea sa la situaţia inamicului.

29. Şi la fel, după cum apa nu are formă stabilă, nici în război nu există condiţii permanente.

30. În consecinţă, cel care ştie să câştige victoria, mo­dificându-şi tactica după situaţia inamicului, merită să fie divinizat.

31. Din cele cinci elemente, nici unul nu predomină în mod constant, din cele patru anotimpuri nici unul nu du­rează veşnic; dintre zile, unele sunt lungi şi altele scurte, iar luna creşte şi descreşte.



VII
Manevra

Sun Tzu a spus:

1. În mod normal, atunci când se face uz de forţă ar­mată, generalul primeşte, mai întâi, ordinele suveranului. El îşi adună trupele şi mobilizează populaţia. El face din armată un tot omogen şi armonios şi o instalează în ta­băra sa.
Li Ch'uan: "El primeşte mandatul suveranului şi, conformându-se deliberărilor ţinute în vederea victoriei prin sfaturile templului, asigură respectuos executarea pedepselor ordonate de cer."

2. Nimic nu este mai greu decât arta manevrei. Difi­cultatea în această privinţă este să faci dintr-o cale întortochiată drumul cel mai direct şi să schimbi neşansa în avantaj.

3. Înaintează, deci, pe căi ocolite şi distrage atenţia inamicului, momindu-l. Datorită acestui procedeu, se poate ca, plecat după el, să ajungi înaintea lui. Cine este în stare să acţioneze astfel înţelege strategia directului şi indirectului.
Ts'ao Ts'ao: "...Lăsaţi impresia că sunteţi la depărtare. Veţi putea să porniţi la drum după inamic şi să sosiţi înaintea lui pentru că ştiţi cum să apreciaţi şi să cal­culaţi distantele".
Tu Mu: "Acela care vrea să aibă un avantaj urmează un drum lung şi întortochiat şi îl transformă într-o cale scurtă. El schimbă neşansa în avantaj. El înşală şi induce în eroare inamicul spre a-l incita la temporizare şi la ne­glijenţă, apoi el avansează cu repeziciune."

4. Or, avantajul şi pericolul sunt amândouă inerente manevrei.
Ts'ao Ts'ao: "Specialistul va profita; pentru cel ce nu este, ea e periculoasă".

5. Cel ce lansează întreaga armată în urmărirea unui avantaj, nu îl va obţine.

6. Dacă abandonează tabăra cu scopul de a smulge avantajul prin luptă, materialul va fi pierdut.
Tu Mu: "Dacă te deplasezi cu toate convoaiele de ba­gaje, materialul va călători cu încetineală şi nu se va ob­ţine avantajul. Dacă se lasă în urmă bagajele grele şi se înaintează în marş forţat cu trupele uşoare, există teme­rea că bagajele se vor pierde".

7. Rezultă că dacă-şi vor scoate armura şi vor porni la drum, neoprindu-se nici zi, nici noapte şi străbătând o sută de li, sărind o etapă din două, cei trei şefi de armată vor fi capturaţi. Căci trupele robuste vor ajunge primele, iar cele slabe se vor târî în urmă în dezordine, în aşa fel încât, dacă va fi folosită această metodă, va ajunge numai a zecea parte a armatei.
Tu Mu: "...În mod normal, o armată parcuge treizeci de li pe zi, ceea ce constituie o etapă. Într-un marş for­ţat corespunde de două ori acestei distanţe, ea străbate două etape. Nu se pot străbate o sută de li pe zi decât mergând zi şi noapte. Dacă înaintarea se efectuează în acest ritm, oamenii vor fi făcuţi prizonieri... Când Sun Tzu spune că, dacă această metodă este aplicată, numai un soldat din zece va ajunge, vrea să spună că, atunci când nu există altă soluţie şi că trebuie cu orice preţ dacă bă­tălia pentru a câştiga o poziţie avantajoasă, se alege un om clin zece, cel mai viguros, pentru a-l trimite înainte, în timp ce ceilalţi nouă vin în ariergardă. Astfel, din zece mii de oameni alegeţi o mie, care vor sosi în zori. Ceilalţi vor veni neîntrerupt, unii la sfârşitul dimineţii şi ceilalţi în cursul după-amiezii, în aşa fel încât nici unul nu va fi istovit, ci toţi, unii după alţii vor veni să se alăture pri­milor veniţi. Pasul lor răsună fără întrerupere. Când te baţi pentru un avantaj, acesta trebuie să fie un punct strategic vital. În acest caz, o mie de oameni abia vor ajunge pentru a-l apăra, în aşteptarea restului armatei".

8. Dacă se înaintează printr-un marş forţat de cinci­zeci li, comandantul avangărzii va cădea, şi numai o ju­mătate din armată va ajunge. În cazul unui marş forţat de treizeci de li, vor ajunge numai două treimi din armată.

9. Rezultă că o armată, căreia îi lipseşte armamentul greu. furajul, hrana şi materialele va fi pierdută.
Li Ch'uan: "...Protecţia cu ajutorul pereţilor metalici este mai puţin importantă decât grânele şi hrana."

10. Cei care ignoră condiţiile geografice — munţii şi pădurile, defileele periculoase, mlaştinile — nu pot con-duce marşul unei armate.

11. Cei care n-au recurs la călăuze locale sunt în im­posibilitate să cunoască avantajele terenului.
Tu Mu: "Kuan Tzu spune: în general, şeful armatei trebuie să se familiarizeze dinainte temeinic cu hărţile, pentru a cunoaşte trecerile periculoase pentru care şi pen­tru căruţe, pe acelea unde apa este prea adâncă pentru vehicule, trecătorile munţilor cunoscuţi, principalele fluvii, dispunerea înălţimilor terenului şi a colinelor, locurile unde stuful, pădurile şi trestiile sunt luxuriante, lungimea drumurilor, importanţa cetăţilor şi a oraşelor, cetăţile binecunoscute care sunt părăsite şi locurile unde există livezi luxuriante. Trebuie cunoscute toate aceste date, ca şi traseul exact al liniilor de demarcaţie. Toate aceste date, generalul trebuie să şi le înmagazineze în me­morie; numai cu această condiţie el nu va pierde avan­tajul terenului".
Li Ch'ing a spus: "...Trebuie să alegem ofiţerii cei mai curajoşi şi pe cei care sunt cei mai inteligenţi şi cei mai zeloşi şi recurgând la călăuze locale, să străbatem în secret munţii şi pădurile fără zgomot şi fără a lăsa urme. Câteodată, confecţionăm labe artificiale de animale şi le încălţăm, câteodată adaptăm la chipuri păsări false şi ne ascundem în linişte în tufişuri dese. Apoi, plecăm ure­chea la sunetele îndepărtate şi clipim din ochi pentru a vedea mai bine. Avem spiritul atent la orice ocazie de care am putea profita. Observăm semnele atmosferice, căutăm în cursurile de apă eventualele urme ale trecerii inamicului printre vad şi pândim freamătul copacilor care denotă apropierea lor."
Ho Yen Hsi: "...Or, dacă am primit ordinul să intrăm în campanie, ne grăbim spre un loc necunoscut, unde n-a pătruns influenţa civilizaţiei sau unde comunicaţiile sunt tăiate şi dacă ne pierdem în aceste defileuri, nu este greu? Dacă înaintez cu o armată izolată, inamicul mă aşteaptă, mă pândeşte. Căci, situaţiile respective ale atacantului şi ale aceluia care se păzeşte diferă considerabil. Cu atât mai mult cînd inamicul este şiret şi foloseşte numeroase stra­tageme! Dacă n-am stabilit un plan cădem cu capul ple­cat. Bravând pericolele şi pătrunzând în locuri pericu­loase, ne expunem dezastrului de a fi prinşi în plasă sau inundaţii. Înaintând ca oamenii beţi, riscăm să ne găsim aruncaţi într-o luptă neprevăzută. Când ne oprim seara suntem neliniştiţi de alerte false; dacă înaintăm în grabă şi fără pregătire, cădem în ambuscade. Este ceea ce se cheamă să arunci o armată de urşi şi tigri în ţara morţii. Cum putem să le dăm de capăt fortificaţiilor rebelilor sau să izgonim inamicul din bârlogurile sale înşelătoare?"
De aceea, pe teritoriul inamic, munţii, fluviile, ridică­turile de pământ şi colinele pe care el le poate apăra ca puncte strategice, pădurile, trestiile, stuful şi ierburile planturoase, unde el se poate ascunde, lungimea drumu­rilor şi potecilor, suprafaţa cetăţilor şi oraşelor, întinde­rea satelor, fertilitatea şi ariditatea câmpurilor, profunzi­mea lucrărilor de irigaţie, importanţa materialului, Am­ploarea armatei adverse, tăişul armelor, toate acestea tre­buie perfect cunoscute. Atunci avem ochiul aţintit pe ina­mic şi el poate fi prins uşor.

12. Căci războiul se bazează pe înşelăciune. Deplasaţi-vă când e în interesul vostru şi creaţi schimbări de situaţii prin dispersări şi concentrări de forţe.

13. În campanie fiţi iuţi ca vântul; când înaintaţi pe etape mici, fiţi maiestuoşi ca pădurea; în incursiuni şi jafuri fiţi asemenea focului; la oprire, fiţi neclintiţi ca munţii. De nepătruns ca norii, deplasaţi-vă ca fulgerul.

14. Când prădaţi o regiune, repartizaţi-vă forţele. Când cuceriţi un teritoriu, împărţiţi profiturile.

15. Cântăriţi mai întâi situaţia şi după aceea acţionaţi.

16. Cel care cunoaşte arta înaintării directe şi indirecte va fi victorios. Aceasta este arta manevrei.

17. Cartea administraţiei militare spune: Întrucât glasul omenesc nu se aude în timpul luptei, se folosesc tobe şi gonguri. Întrucât trupele nu se pot vedea cu claritate în timpul luptei, se folosesc drapele şi stindarde.

18. Or, gongurile şi tobele, drapelele şi stindardele sunt folosite pentru a concentra într-un punct atenţia tru­pelor. Când trupele pot fi unite în acest fel, viteazul nu poate să înainteze singur, nici laşul să dea înapoi. Aceasta este arta de a conduce o armată.
Tu Mu: «... Legea militară declară: "Aceia care atunci când trebuie să înainteze, nu o fac şi cei care tre­buie să se retragă, nu o fac, sunt decapitaţi".»
"În timp ce Wu Ch'i se bătea împotriva lui Ch'în, nu exista nici un ofiţer care înaintea şocului armatei, să nu poată să-şi stăpânească înflăcărarea. El înaintă, tăie două capete şi se întoarse. Wu Ch'i ordonă să fie decapitat."
«Şeful statului major al armatei îl dojeni în termenii următori: "Acest om este un ofiţer talentat; nu trebuia să pui să fie decapitat". Wu Ch'i răspunse: "Nu pun la îndoială talentele lui de ofiţer, dar el este neascultător".»
"Ca urmare puse să fie decapitat".

19. Pentru lupta de noapte, folosiţi un mare număr de torţe şi tobe; pentru lupta de zi se foloseşte un mare nu­măr de drapele şi stindarde, pentru a impresiona ochii şi urechile trupelor noastre.
Tu Mu: "...Aşa după cum formaţiile importante cu­prind altele mai mici, la fel şi taberele importante cuprind altele mai mici." Avangarda,' ariergarda, aripa dreaptă şi aripa stângă au, fiecare, tabăra lor proprie. Toate aceste tabere distincte sunt dispuse în cerc, în jurul cartierului general al comandantului, situat în centru. Diversele col­ţuri se îmbucă între ele în aşa fel încât tabăra, în între­gul ei, aminteşte, prin forma sa, constelaţia Pi Lei.
"Distanţa care separă diferitele tabere nu depăşeşte o sută de paşi şi nu este mai mică decât cincizeci. Drumu­rile şi potecile se unesc în aşa fel încât să permită trupe­lor să se desfăşoare. Fortificaţiile sunt faţă în faţă, astfel că fiecare să poată ajuta pe celelalte, furnizându-le arcuri şi arbalete."
"La fiecare încrucişare se ridică un mic fort; în vârf sunt îngrămădite lemne de foc; în interior sunt ascunse tuneluri. Pe scări se ajunge în vârf, unde sunt postate sentinele. Dacă una dintre ele, după căderea nop­ţii, aude bătaie de tobă clin cele patru laturi ale taberei, ea aprinde focul de alarmă. De aceea, dacă inamicul atacă noaptea, se poate întâmpla ca el să forţeze porţile, dar peste tot există mici tabere, fiecare foarte bine apă­rate, şi la est, şi la vest, şi la nord, şi la sud, şi el nu ştie pe care s-o atace.
"În tabăra comandantului-şef sau în taberele de mai mică importanţă, cei care află primii de Venirea inamicu­lui îl lasă să intre cu toate trupele sale. Apoi, ei bat toba şi toate taberele răspund. La toate forturile mici se aprind focuri de alarmă, datorită cărora se luminează ca în plină zi. După aceea, ofiţerii şi oamenii închid porţile taberelor; ei se postează la fortificaţii şi din înălţimea acestui obser­vator, supraveghează inamicul. Arcuri şi arbalete de mare putere trag în toate direcţiile."
"Pentru noi, nu este decât o îndoială la acest plan, căci inamicul nu va ataca noaptea, deoarece dacă o face este sigur că va pierde".

20. Or, se poate întâmpla ca o armată să fie lipsită de moral şi comandantul ei să nu aibă curaj.
Ho Yen Hsi: "...Wu Ch'i a spus: Responsabilitatea unei armate de un milion de soldaţi se bazează pe un sin­gur om. El este succesul moralului"'.
Mei Yao Ch'en: "...Dacă o armată şi-a pierdut mora­lul, generalul său, la rândul lui, îşi va pierde încrederea".
Chang Yu: "Generalul domină prin încredere. Or, ordinea şi încurcătura, curajul şi laşitatea sunt tot atâtea calităţi determinate de încredere. De aceea, acela care este expert în arta de a ţine inamicul în frâu îl contra­carează, apoi porneşte împotriva lui. El îl scoate din sărite pentru a-l înspăimânta şi îl hărţuie pentru a-l face să se teamă. Astfel el îl face să-şi piardă încrederea şi toată priceperea să întocmească planuri."

21. Dis-de-dimineaţă te simţi plin de ardoare; în cursul zilei, zelul încetineşte şi seara, gândurile se întorc spre ţară.

22. De aceea, specialiştii în arta militară evită inamicul atunci când acesta este înflăcărat; ei îl atacă atunci când s-a moleşit şi când soldaţilor le este dor de ţară. Iată ce se numeşte a avea în mână factorul "moral".

23. Ei aşteaptă în perfectă ordine un inamic dezor­donat şi, în linişte, un inamic gălăgios. Iată ce se numeşte a avea în mână factorul "spirit".
Tu" Mu: "în calm şi fermitate ei nu sunt copleşiţi de evenimente".
Ho Yen Hsi: "Pentru generalul care trebuie să-şi exercite singur şi cu subtilitate autoritatea asupra unei armate de un milion de oameni împotriva unui inamic a cărui ferocitate o egalează pe aceea a tigrilor, avantajele şi dezavantajele se întrepătrund. În faţa nenumăratelor schimbări, el trebuie să fie prudent şi suplu; el trebuie să păstreze prezente în minte toate posibilităţile. Dacă nu are inima fermă şi judecata clară, cum ar putea face faţă împrejurărilor fără să-şi piardă capul? Când pe neaşteptate se loveşte de dificultăţi grave, cum ar putea să nu se alarmeze? Cum ar putea, fără să se încurce; să ţină cu fermitate în mână o infinitate de probleme?"

24. Ei aşteaptă aproape de câmpul de bătaie un inamic care vine de departe; în repaus, un inamic epuizat; aşteaptă cu trupe bine hrănite, trupe flămânde. Este ceea ce se numeşte a avea în mână factorul "condiţii mate-riale .

25. Ei nu atacă un inamic care înaintează cu stindarde bine orânduite, nici pe cel ale cărui formaţii se aliniază într-o ordine impresionantă. Este ceea ce se numeşte a avea în mână factorul "oportunitate."

26. Arta de a comanda constă, deci, în a nu înfrunta inamicul atunci când el ocupă poziţii ridicate, şi atunci te opune când este adăpostit de coline.

27. Dacă simulează fuga, nu îl urmări.

28. Nu ataca trupele lui de elită.

29. Nu te arunca lacom în capcanele care îţi sunt întinse.
Mei Yao Ch'en: "Peştele care râvneşte la capcană este prins; trupele care râvnesc capcana sunt învinse".
Cheng Yu: «După cele Trei Strategii: "Sub capcana parfumată va fi, desigur, un peşte prins cu undiţa".»

30. Nu tăia drumul unui inamic care se întoarce acasă.

31. Unui inamic împresurat trebuie să-i laşi o ieşire, Tu Mu: "Arată-i că-i rămâne o scândură de salvare şi strecoară-i în suflet că există şi altă soluţie decât moartea. După aceea loveşte".
Ho Yen Hsi: «Atunci când Ts'ao Ts'ao l-a asediat pe Hu Kuan, el dădu acest ordine: "Când oraşul va fi cucerit, apărătorii vor fi înmormântaţi." însă după lună oraşul rezista. Ta'ao Jen spuse: Când un oraş este ase­diat, este esenţial de a lăsa să se întrevadă asediaţilor o posibilitate de supravieţuire. Or, monseniore, cum dum­neavoastră le-aţi spus să lupte până la moarte, fiecare se va lupta ca să-şi apere pielea. Oraşul este puternic şi el are rezerve mari de hrană. Dacă îl atacăm, un mare număr de ofiţeri şi de oameni vor fi răniţi. Dacă perse­verăm pe această cale, va dura zile întregi. Să-ţi insta­lezi taberele sub zidurile unui oraş puternic şi să ataci rebeli hotărăşti să se bată până la moarte, nu este un plan judicios». Ts'ao Ts'ao urmă acest sfat şi oraşul se se preda.

32. Nu împinge la disperare un inamic hăituit.
Tu Yu: «Prinţul Tu Ch'ai a spus: "Fiarele sălbatice, când sunt hăituite, se luptă cu energia disperării. Cât de adevărat este aceasta atunci când este vorba de oameni! Dacă ei ştiu că nu există altă soluţie, ei se vor bate până la moarte".»
În timpul domniei împăratului Hsuan din dinastia Han, Chao Ch'ung Ku reprima o revoltă a tribului Ch'iang. Cei din tribul Ch'iang văzură că armata lui era nume­roasă; ei scăpară de bagajele lor grele şi porniră să treacă vadul fluviului Galben. Drumul traversa defilee înguste şi Ch'ung Kuo împingea înaintea lui pe cei din tribul Ch'iang, fără exces.
Unul spuse: "Avem un avantaj mare, dar înaintăm încet".
Ch'ung Kuo răspunse: "Ei sunt într-o situaţie dispe­rată. Nu pot să-i hărţuiesc. Dacă îi împing cu moderaţie, ei vor pleca fără să întoarcă capul. Dacă îi strâng de aproape, ei se vor întoarce împotriva noastră şi se vor bate până la moarte".
"Toţi generalii spuseră: Minune!"

33. Iată cum trebuie conduse trupele.




VIII
Cele nouă variabile

Sun Tzu a spus:

1. Îîn general, când se face uz de forţă armată, practica cere ca comandantul-şef să primească însărcinarea de la suveran pentru a mobiliza populaţia şi a strânge armata.

2. Nu trebuie să ridici tabăra pe un teren jos.

3. Pe un teren propice comunicaţiilor, uneşte-te cu aliaţii tăi.

4. Nu întârzia pe un teren descoperit.

5. Pe un teren închis este nevoie de ingeniozitate.

6. Pe un teren al morţii, luptă.

7. Există drumuri pe care nu trebuie să te aventurezi, trupe pe care să nu le loveşti, oraşe pe care să nu le asediezi şi terenuri pe care să nu te aperi pas la pas.
Wanri Hsi: ...După părerea mea, trupele aşezate drept momeală, trupele de elită şi un inamic cu formaţiile bine rânduite şi impresionante nu trebuie să fie atacate".
Tu Mu: ..Aici este vorba despre un inamic retranşat într-o poziţie strategică, în spatele unor ziduri înalte şi a unor şanţuri adânci şi dispunând de provizii îmbelşu­gate de grâne şi alte alimente, al cărui scop este de a-mi reţine armata. Dacă atac oraşul şi îl cuceresc, nu voi obţine nici un avantaj demn de menţionat. Dacă nu-l cuceresc, asaltul va reduce cu siguranţă în bucăţele puterea armatei mele. Aşadar, nu trebuie să atac".

8. Există cazuri când nu este nevoie să execuţi ordinele suveranului.
Ts'ao Ts'ao: "Când este oportun, în cursul operaţiu­nilor, generalul nu are nevoie să fie frânat de ordinele suveranului ".
Tu Mu: «Wei Liao Tzu declară: "Armele sunt usten­sile de rău augur şi lupta este contrară virtuţii: coman­dantul este stăpânul morţii şi el nu este responsabil nici sus, fată de cer, nici jos, faţă de pământ, nici faţă de ina­mic, nici în spate, faţă de suveran".»
Chang Yu: "Regele Fu Ch'ai a spus: Când vedeţi ce conduită trebuie să adoptaţi, acţionaţi; nu aşteptaţi instrucţiunile".

9. Un general care cunoaşte perfect cei nouă factori variabili, ştie cum să conducă trupele.
Chia Lin: "Generalul trebuie să fie sigur că poate domina situaţia în avantajul său, după cum o cer împre­jurările. El nu este legat de proceduri fixe".

10. Generalul care nu înţelege avantajele celor nouă factori variabili nu va fi în stare să aibă avantajul tere­nului, chiar dacă îl cunoaşte bine.
Chia-Lin: "...Un general evaluează schimbările de împrejurări oportune."

11. În conducerea operaţiunilor militare, cel ce nu înţelege tactica adaptată la cele nouă situaţii variabile, va fi incapabil să folosească trupele sale eficient, chiar dacă înţelege cele "cinci avantaje."
Chia Lin: «...Cele "cinci variaţiuni" sunt următoa­rele: un drum, chiar cel mai scurt, nu trebuie să fie urmat, dacă se ştie că e periculos şi că există riscul unei ambuscade.»
"O Armată, cu toate că ar putea fî atacată, nu trebuie să fie atacată dacă împrejurările sunt disperate şi inami­cul este susceptibil să se bată până la moarte."
"Un oraş, chiar izolat şi care se pretează a fi atacat, nu trebuie să fie atacat dacă se presupune că este bine aprovizionat şi apărat de trupe de primă forţă ţinute bine în mână de un general experimentat, că miniştrii săi sunt loiali şi planurile lor sunt de nepătruns."
"Un teren bun, chiar dacă stăpânirea lui este contes­tabilă, nu trebuie să facă obiectul unei bătălii, dacă se ştie că odată cucerit va fi greu să fie apărat, sau că nu există nici un avantaj de tras din cucerirea lui, că va fi probabil contra-atacat şi că vor fi pierderi de deplâns."
"Ordinele unui suveran, cu toate că trebuie executate, nu trebuie urmate dacă generalul ştie că ele comportă pericolul unui control dăunător al capitalului asupra acţiunilor sale."
"Trebuie să te conformezi acestor cinci eventualităţi în momentul în care ele se ivesc, potrivit împrejurări­lor, căci nu este posibil să decizi dinainte asupra lor".

12. "De aceea, generalul competent trebuie să ţină cont, în deliberările sale, în acelaşi timp, de factorii favo­rabili şi defavorabili".
Ts'ao Ts'ao: "El cântăreşte primejdiile inerente avan­tajelor şi avantajele inerente primejdiilor."

13. Luând în considerare factorii favorabili, el face planul său viabil; luând în considerare factorii defavo­rabili, el va rezolva poate dificultăţile.
Tu Mu: "...Dacă doresc să am avantaj asupra inamicu­lui, nu trebuie să privesc numai avantajul pe care îl voi găsi la el, ci trebuie mai întâi să iau în consideraţie felul în care el poate să-mi dăuneze dacă acţionez astfel"'.
Ho Yen Hsi: "Avantajul şi dezavantajul au unul asupra altuia o acţiune reciprocă. Şeful luminat delibe­rează."

14. Este temut de vecini acela care le face rău.
Chin Lin: "Planurile şi proiectele destinate să facă rău inamicului nu sunt cantonate în cadrul unei metode deosebite. Ori îndepărtaţi din anturajul lui înţelepţii şi virtuoşii, cu scopul de a' nu mai avea consilieri, ori tri­miteţi' trădătorii în ţara lui pentru a-i scăpa adminis­traţia. Sau datorită unor înşelăciuni viclene, îndepărtaţi pe miniştrii de suveranul lor. Sau trimiteţi meşteşugarii îndemânatici pentru a incita populaţia şi a-i delapida bogăţiile. Sau oferiţi-le muzicieni şi dansatori imorali pentru a le schimba obiceiurile. Sau daţi-le femei fru­moase pentru a-i face să-şi piardă capul".

15. El îi istoveşte menţinându-i constant în mişcare şi îi împinge să alerge de colo până colo, prezentându-le pretinse avantaje.

16. Există un principiu, în materie de artă militară, de a nu presupune că inamicul nu va veni, ci de a conta, mai degrabă, pe graba lui de a-i face faţă, de a nu sconta că el nu va ataca, ci mai de grabă să te faci de neînvins.
Ho Yen Hsi: "...În strategiile lui Wu se citeşte: Când este pace în lume, un om de bine îşi tine sabia alături de el .

17. Cinci calităţi sunt periculoase la un general.

18. Dacă este temerar, poate fi ucis.
Tu Mu: "...Un general prost şi curajos este o calami­tate. Wu Ch'i a spus: Când oamenii vorbesc despre un general, ei dau întotdeauna importanţă curajului său. În ceea ce priveşte un general, curajul nu este decât o cali­tate printre altele. De fapt, un general viteaz nu va lipsi să se angajeze cu uşurinţă în luptă şi dacă acţionează astfel, el nu va aprecia ceea ce este avantajos".

19. Dacă este laş, el va fi capturat.
Ho Yen Hsi: "În Ssa Ma Fa se citeşte: Cel ce pune viaţa mai presus de toate va fi paralizat de nehotărâre. Nehotărârea la un general este o mare calitate".

20. Dacă este furios, poate fi păcălit.
Tu Yu: "Un om impulsiv poate fi făcut să se înfurie şi împins la moarte. Cel care se înfurie uşor este iritabil, încăpăţânat; el acţionează în grabă. El nu ţine cont de dificultăţi".
Wang Hsi: "Ceea ce este esenţial la un general este constanţa".

21. Dacă are sentimentul onoarei prea susceptibil poate fi calomniat.

Mei Yao Ch'en: "Cel ce ţine să-şi apere reputaţia nu dă atenţie la nimic altceva".

22. Dacă are un suflet milos, poate fi necăjit.
Tu Mu: "Acela care are sentimente de omenie şi de compătimire şi nu se teme decât de pierderea oamenilor, nu poate renunţa la un avantaj temporar pentru un profit pe termen lung şi este incapabil să abandoneze ceva pentru a se apuca de altceva".

23. Aceste cinci trăsături de caracter sunt defecte grave la un general şi în operaţiunile militare ele sunt catastrofale.

24. Nimicirea armatei şi moartea generalului decurg inevitabil din aceste puncte slabe. Ele trebuie cântă­rite cu chibzuinţă.



IX
Marşuri

Sun Tzu a spus

1. Ca regulă generală, când ocupaţi o poziţie şi când înfruntaţi inamicul, după ce ati trecut munţii, rămâneţi în apropierea văilor. Aşezaţi tabăra pe un teren ridicat, făcând faţă versantului însorit.

2. Luptaţi coborând. Nu atacaţi când urcaţi.

3. Aceasta este valabilă când ocupaţi o poziţie în munţi.

4. După ce aţi traversat, un fluviu, trebuie să vă în­depărtaţi puţin.

5. Când un inamic, care înaintează, trece un curs de apă, nu-l înfruntaţi pe malul apei. Este avantajos să-l lă­saţi să-şi treacă jumătate din forţe, apoi să atacaţi.
Jo Yen Hsi: "În timpul perioadei de Primăvară şi Toamnă, ducele de Sung sosi la fluviul Hung pentru a ataca armata Ch'u. Armata Sung se desfăşurase înainte ca trupele Ch'u să fi terminat de trecut fluviul. Ministrul de război spuse: "Inamicii sunt numeroşi, noi nu suntem decât o mână de oameni. Solicit permisiunea de a ataca înainte ca ei să fi terminat traversarea". Ducele Sung răspunse: "Nu se poate. Când armata Ch'u se găsi pe uscat, dar înainte ca ea să-şi fi aliniat rândurile, ministrul ceru din nou permisiunea de a ataca şi ducele răspunse. Nu încă. Atunci când armata lor va fi' desfăşurată în or­dine, vom ataca".
"Armata Sung fu învinsă, ducele rănit la coapsă şi ofi­ţerii din avangardă nimiciţi.

6. Dacă doriţi să purtaţi bătălia, nu înfruntaţi inamicul aproape de apă.
Nu vă instalaţi în aval.

7. Acest lucru este valabil când vă stabiliţi poziţiile în apropierea unui fluviu.

8. Traversaţi cu iuţeală mlaştinile sărate. Nu întâr­ziaţi prea mult. Dacă vă găsiţi faţă în faţă cu inamicul în mijlocul unei mlaştini sărate trebuie să vă stabiliţi în apro­pierea ierbii şi a apei, sprijiniţi de arbori.

9. Acest lucru se explică atunci când ocupaţi o poziţie în mlaştini sărate.

10. Pe teren şes, ocupaţi o poziţie care vă facilitează acţiunea. Având munţii în spate şi la dreapta, câmpul de bătaie este în faţă şi spatele vă este asigurat.

11. Aşa trebuie să vă instalaţi pe un teren şes.

12. În general, este avantajos de a aplica aceste principii la instalarea în cele patru situaţii citate. Datorită lor împăratul Galben a învins patru suverani.

13. O armată preferă terenul ridicat celui de jos; ea apreciază soarele şi nu suferă umbra. Astfel apărându-şi sănătatea, ea ocupă o poziţie solidă. O armată care nu su­feră de tot felul de boli poate fi sigură de victorie.

14. Atunci când se află în apropiere de munţi mici şi cute de relief, de rambleuri sau alte trasamente, poziţiile trebuie stabilite la soare, cu spatele şi dreapta, sprijinite de aceste obstacole.

15. Aceste metode sunt toate avantajoase pentru ar­mată şi permit folosirea avantajului terenului.

16. În cazul torentelor de munte, cum sunt "Fântânile Cerului", "Temniţele Cerului", "Lanţurile Cerului", "Cap­canele Cerului" şi "Crăpăturile Cerului", trebuie să vă în­depărtaţi repede. Nu vă apropiaţi de ele.

17. Mă ţin la distanţă de aceste locuri şi atrag inami­cul spre ele. Mă plasez cu faţa spre ele şi îl împing pe inamic cu spatele la ele.

18. Când există de o parte şi de alta a unei armate de-fileuri sau lacuri periculoase, acoperite de ierburi acvatice, printre care creşte trestie şi stuf, sau munţi împăduriţi acoperiţi de mărăcini deşi şi încâlciţi, trebuie explorate în adâncime, căci în aceste locuri se pregătesc ambuscade şi se ascund spionii.

19. Când inamicul este aproape, dar plasat pe un te­ren jos, el este dependent de o poziţie favorabilă. Dacă vă provoacă la luptă de departe, el doreşte să vă determine să înaintaţi, căci, atunci când se găseşte pe un teren lu­necos, el ocupă o poziţie avantajoasă.

20. Când se văd copacii mişcându-se, inamicul înain­tează.

21. Când s-au pus numeroase obstacole în mărăcini, este un şiretlic.

22. Dacă păsările îşi iau zborul, înseamnă că inamicul aşteaptă în ambuscadă; când animalele sălbatice fug speriate, el încearcă să vă ia prin surprindere.

23. Praful care se ridică dintr-o dată în sus în coloane înalte, semnalează apropierea carelor. Cel care rămâne sus­pendat la mică înălţime şi se răspândeşte ca o pânză anunţă apropierea infanteriei.
Tu Mu: "Când carele de cavalerie se deplasează re­pede, ele sosesc unele în spatele altora, ca un şir de peşti şi de aceea praful se ridică în coloane înalte şi subţiri".
Chang Yu: "...Când coloana este în marş, ea trebuie să fie precedată de patrule de observare. Dacă acestea văd praf ridicându-se atunci ele trebuie să semnaleze aceasta imediat generalului comandant şef.

24. Când praful se ridică ici şi colo, inamicul aduce lemne de foc; dacă se văd numeroase pete mici care par că se duc şi vin, el îşi instalează tabăra.

25. Când trimişii inamicului vorbesc cu umilinţă, dar acesta îşi continuă pregătirile, inamicul va înainta.
Chang Yu: «Când T'ien Tan apăra Chi Mo, generalul Ch'i Che, din statul Yen, asedie acest oraş, Tien Tan puse, el însuşi, mâna pe lopată şi ajută trupele sale de lucru. El îşi trimise soţiile şi concubinele să se înroleze în armată şi împărţi propriile alimente pentru a-şi ospăta ofiţerii. El trimise, de asemenea, femei pe meterezele oraşului pen­tru a cere condiţii de capitulare. Generalul statului Yen fu foarte satisfăcut. Tien Tan adună. În acelaşi timp, douăzeci şi patru de mii de uncii de aur şi trimise generalului din Yen prin locuitorii bogaţi ai oraşului, o scrisoare redac­tată în aceşti termeni: "Oraşul este pe cale de a se preda imediat. Singura noastră dorinţă este să nu luaţi prizonieri nici pe femeile noastre, nici pe concubinele noastre". Ar­mata din Yen se relaxă şi deveni din ce în ce mai nreli-jentă. T'ien Tan atacă prin surprindere şi aplică inamicu­lui o înfrângere zdrobitoare.»

26. Când cuvintele trimişilor sunt înşelătoare, dar ina­micul înaintează ostentativ, el va bate în retragere.

27. Când trimişii lui vorbesc în termeni măgulitori, înseamnă că inamicul doreşte un armistiţiu.

28. Atunci când, fără o înţelegere prealabilă, inamicul cere un armistiţiu, el unelteşte.
Ch'en Hao: "...Dacă fără motive el imploră un armis­tiţiu, este sigur că afacerile lui interioare se află într-o stare periculoasă, că este neliniştit şi că doreşte să stabi­lească un plan pentru a obţine răgaz. Sau ştie că, datorită situaţiei pe care o avem, suntem vulnerabil la intrigile lui şi vrea să prevină bănuielile noastre cerând un armis­tiţiu. Apoi, va profita de pe urma lipsei noastre de pre­gătire".

29. Când carele uşoare încep să iasă şi să se aşeze pe locuri în flancurile inamicului, aceasta se aranjează în or­dine de bătaie.
Chang Yu: "În Formaţia în solzi de peşte, vin mai în­tâi carele, apoi infanteria".

30. Când trupele sale înaintează cu repeziciune şi el îşi trece în revistă carele de luptă, el prevede stabilirea unei joncţiuni cu întărituri.

31. Când jumătate din efectivele sale înaintează, iar cealaltă jumătate se retrage, el încearcă să vă atragă într-o cursă.

32. Când oamenii se sprijină pe arme, trupele sunt înfometate.

33. Când cei care cară apă beau înainte de a duce apa în tabără, trupele suferă de sete.

34. Când inamicul vede un avantaj, dar nu înaintează pentru ca să-l folosească, înseamnă că este obosit.

35. Când păsările se adună deasupra amplasamentului taberei, înseamnă că tabăra e părăsită.
Ch'en Hao: "Sun Tzu explică cum trebuie să distingi adevărul de fals în înfăţişările exterioare ale armatei ina­mice."

36. Când în tabăra inamică se aud strigăte noaptea, înseamnă că duşmanului îi este frică.
Tu Mu: "Soldaţii sunt îngroziţi şi încearcă un senti­ment de nesiguranţă. Ei fac gălăgie pentru a se linişti".

37. Când trupele sale sunt dezordonate, generalul nu are prestigiu.
Ch'en Hao: "Când ordinele generalului nu sunt stricte şi comportarea lui este lipsită de demnitate, ofiţerii sunt turbulenţi".

33. Când drapelele şi stindardele sale se mişcă într-una, încoace şi încolo, inamicul este dezorganizat.
Tu Mu: "Ducele Ch'ung din statul Lu, îl învinsese pe Ch'a a Ch'ang Sho. Tsao Kuei solicită permisiunea de a-l urmări pe inamic. Ducele îl întrebă pentru ce. El răs­punse: Văd că urmele lăsate de carele lor nu sunt clare şi că drapelele şi stindardele lor atârnă jalnic. Iată de ce doresc să-i urmăresc".

39. Când ofiţerii se înfurie uşor, înseamnă că ei sunt epuizaţi.
Ch'en Hao: "Când generalul face planuri nefolosi­toare, toţi sunt obosiţi".
Chang Yu: "Când administraţia şi ordinele sunt lipsite de fermitate, moralul oamenilor lor este scăzut, şi ofiţerii sunt furioşi".

40. Când inamicul îşi hrăneşte caii cu grâne şi oamenii cu carne, oamenii nu-şi atârnă marmitele în copaci şi nu se întorc în adăposturile lor, inamicul este într-o situaţie disperată.
Wang Hsi: "Inamicul îşi hrăneşte caii cu grâu şi oa­menii cu carne, spre a le mări forţa şi rezistenţa şi unora şi celorlalţi. Dacă armata nu are marmite, înseamnă că ea nu va mai mânca. Dacă oamenii nu se întorc în adăpos­turile lor, înseamnă că ei nu se mai gândesc acasă şi au intenţia să angajeze o bătălie decisivă."

41. Când oamenii se adună în mod constant în grupuri mii şi îşi vorbesc la ureche, generalul a pierdut încrederea armatei.

42. Recompense prea dese arată că generalul este la capătul puterilor, pedepse prea dese înseamnă că e în cul­mea descurajării.

43. Dacă ofiţerii tratează, mai întâi, oamenii cu bru­talitate şi apoi se tem de ei, limita indisciplinei a fost atinsă.

44. Când trupele inamice au un moral ridicat şi. cu toate că sunt în faţa noastră, întârzie să înceapă lupta fără totuşi să părăsească terenul, trebuie să examinaţi situaţia temeinic.

45. În război, numai numărul nu aduce nici un avan­taj. Nu înaintaţi bizuindu-vă exclusiv pe forţa militară.

46. Este deajuns să evaluaţi corect situaţia inamicului şi să vă concentraţi forţele pentru a pune mâna pe el. Un punct, asia e tot. Cel ce este lipsit de prevedere şi îşi subestimează inamicul va fi cu siguranţă prins de el.

47. Dacă trupele sunt pedepsite înainte ca fidelitatea lor să fie asigurată, ele vor fi nesupuse. Dacă ele nu se supun este greu să le foloseşti. Dacă trupele sunt credin­cioase, dar pedepsele nu sunt aplicate, nu poţi să le fo­loseşti.

48. Comandaţi, deci, cu politeţe şi însufleţiţi-le tutu­ror aceeaşi ardoare războinică; se va putea spune că victoria este asigurată.

49. Dacă ordinele sunt fără excepţie eficiente, trupele vor fi supuse. Dacă ordinele nu sunt întotdeauna eficiente, ele vor fi nesupuse.

50. Dacă ordinele sunt în toate împrejurările justifi­cate şi executate, raporturile care există între comandan­tul şef şi trupele sale sunt mulţumitoare.



Vasile Septimiu Opris
Admin

Mesaje : 594
Puncte : 1225
Reputatie : 0
Data de inscriere : 18/05/2012
Varsta : 40
Localizare : Oslo, Norway

Vezi profilul utilizatorului http://la-vita-e-bella.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: SUN TZU- ARTA RĂZBOIULUI

Mesaj  Vasile Septimiu Opris la data de Joi Oct 17, 2013 2:19 am



X
Terenul

Sun Tzu spune:

1. Terenul se poate clasifica, după natura sa, în ac­cesibil, înşelător, fără influenţă, îngust, accidentat şi de­părtat.

2. Un teren la fel de uşor de trecut de fiecare din cele două părţi aflate faţă în faţă este numit accesibil. Pe un astfel de teren, cel care ocupă primul o poliţie la soare, o poziţie potrivită pentru transportul proviziilor sale, poale să lupte în avantajul său.

3. Un teren din care este uşor să ieşi, dar este greu să te întorci, este înşelător. El este de aşa natură, încât dacă inamicul nu este gata şi dacă efectuează o incursiune vic­toria este posibilă. Dacă inamicul este pregătit şi dacă ieşi pentru a ataca, dar nu reuşeşti să învingi, va fi greu să re­vii. Nu se va putea profita de acest teren.

4. Un teren pe care este tot atât de dezavantajos de a pătrunde, atât pentru inamic, cât şi pentru noi, este fără influenţă. El este de aşa natură că, cu toate că inamicul întinde o capcană, eu nu înaintez, ci încerc să-l antrenez retrăgându-mă. O dată ce am atras afară jumătate din efectivele sale, pot să-l lovesc cu succes.
Chang Yu: "...În Arta războiului de Li Ching, se citeşte: Pe un teren care nu oferă avantaj nici unei părţi, nici alteia, trebuie să atragi inamicul simulând retragerea, să aştepţi ca jumătate din efectivele lui să fi ieşit şi să lan­sezi un atac pentru a-i bara drumul".

5. Dacă ocup primul un teren îngust, trebuie să blo­chez căile de acces şi să-l aştept pe inamic. Dacă inamicul e cel ce ocupă primul un astfel de teren şi blochează defileele, nu trebuie să-l urmez; dacă nu le blochează complet, pot să fac acest lucru.

6. Pe teren accidentat trebuie să-mi stabilesc poziţiile pe înălţimile însorite şi să-l aştept pe inamic. Dacă el e cel care ocupă primul un asemenea teren, îl atrag re­trăgându-mă. Nu-l urmăresc.
Chang Yu: "Dacă trebuie să fii primul care să te in­stalezi pe teren ses, cu atât mai mult trebuie s,-o faci în locurile dificile şi periculoase. Cum am putea ceda un astfel de teren inamicului?"

7. Când te găseşti departe' de un inamic de o forţă egală cu a ta, este greu să-l provoci la luptă şi nu ai ni­mic de câştigat să-l ataci pe poziţiile pe care el şi le-a ales.

8. Acestea sunt principiile referitoare la şase tipuri diferite de teren. Generalului îi revine responsabilitatea supremă de. a te informa despre ele cu cea mai mare grijă.
Mei Yau Ch'en: "Or, natura terenului este factorul fundamental pentru a ajuta armata să-şi asigure victoria".

9. Or, dacă trupele fug, dacă sunt nesubordonate sau în pericol, dacă se prăbuşesc în plină confuzie sau sunt puse în derută, este greşeala generalului. Nici unul din aceste dezastre nu poate fi atribuit unor cauze naturale.

10. Celelalte împrejurări fiind la egalitate, dacă o ar­mată atacă pe alta, ale cărei efective sunt de zece ori mai mari ca ale ei, se ajunge la derută.
Tu Mu: "Când se atacă în proporţie de unul contra zece, trebuie, mai întâi, să se compare agerimea şi strategia generalilor aflaţi faţă în fată. vitejia şi laşitatea trupelor, condiţiile meteorologice, avantajele oferite de teren şi să se aprecieze dacă trupele din fiecare tabără sunt sătule, flămânde, obosite sau proaspete".

11. Când trupele sunt tari şi ofiţerii slabi, armata este nesupusă.
Tu Mu: "Acest verset vorbeşte despre soldaţi şi subofiţeri nedisciplinaţi şi trufaşi şi despre generali şi co­mandanţi de armată timoraţi şi slabi."
"La începutul perioadei Ch'ang Ch'ing, sub dinastia domnitoare pe atunci, T'ien Pu primi ordinul să preia comanda în Wei pentru a ataca pe Wang Ting Ch'ou. Pu fusese crescut în Wei, unde populaţia îl dispreţuia şi mai multe zeci de mii de oameni traversară drumurile pe spi­narea măgarilor. Pu nu reuşi să-i respingă. El rămase la postul lui timp de mai multe luni şi când vru să pornească bătălia ofiţerii şi oamenii de trupă se împrăştiară în toate direcţiile Pu îşi tăie gâtul".

12. Când ofiţerii sunt curajoşi şi trupele slabe, armata este în pericol.

13. Când ofiţerii superiori sunt furioşi şi nesupuşi şi când, găsindu-se în faţa inamicului, se aruncă în luptă fără a se întreba dacă angajarea are şanse de a reuşi şi fără să aştepte ordinele comandantului şef, armata se prăbuşeşte.
Ts ao Ts'ao: "Ofiţerii superiori desemnează pe generalii subordonaţi. Dacă, cuprinşi de furie, ei atacă inamicul fără a cîntări forţele aflate în faţă, atunci armata se pră­buşeşte cu siguranţă".

14. Când generalul este moralmente slab şi autoritatea sa nu este foarte severă, când ordinele şi directivele sale nu sunt limpezi, când nu există reguli ferme pentru a-i călăuzi pe ofiţeri şi pe soldaţi, iar formaţiile nu au ţinută, armata este dezorientată.
Chang Yu: "...Haos născut din el însuşi".

15. Când un comandant şef este incapabil să-şi apre­cieze adversarul, foloseşte o forţă restrânsă contra unei forţe importante sau trupe slabe pentru a lovi trupe tari sau el omite să aleagă trupe de şoc pentru avangardă, se ajunge la derută.
Ts'ao Ts'ao: "În aceste condiţii, el comandă trupe sor­tite fugii".
Ho Yen Hsi: «...Sub dinastia Han "Vitejii celor Trei Fluvii" erau tovarăşi de arme cu un talent puţin obiş­nuit. Sub dinastia Wu, trupele de şoc se numeau Distrugătorii de obstacole, sub Ch'i Stăpânii Destinului, sub T'ang Săritorii şi agitatori. Acestea sunt diferitele nume date trupelor de şoc. Nimic nu este mai important decât folo­sirea acestora în tactica ce se pune în practică pentru a câştiga bătăliile".»
"În general, când ansamblul trupelor este instalat în acelaşi loc, comandantul selecţionează din fiecare tabără ofiţerii înfocaţi şi curajoşi, care se disting prin agilitate şi forţă şi se clasează, prin faptele lor de arme, deasupra a ceea ce este comun. El îi grupează pentru a constitui un corp special. Din zece oameni ia doar unul şi din zece mii, o mie".
Chang Yu: "În general, este esenţial să fie folosite în luptă trupe de elită ca vârf de lance al avangardei. Mai întâi, pentru că acestea întăresc propria noastră hotărâre, apoi pentru că aceste trupe tocesc tăişul ina­micului".

16. Când oricare din aceste condiţii este îndeplinită, armată, este pe calea înfrângerii. Este responsabilitatea supremă a generalului să examineze cu atenţie aceste şase condiţii.

17. Configuraţia locurilor poate fi un atu major în luptă. Iată de ce estimarea situaţiei inamicului şi calcu­larea distanţelor, ca şi gradul de dificultate al terenului astfel încât să-l facă stăpân pe victorie, este arta gene­ralului eminent. Cel ce se bate având o cunoaştere per­fectă a acestor factori este sigur de victorie; în caz contrar, înfrângerea este asigurată.

18. Dacă situaţia este dintre acelea care favorizează victoria, iar suveranul a dat ordin să nu se atace, gene­ralul poate trece peste el.

19. Iată de ce generalul, atunci când înaintează nu urmăreşte gloria lui personală, iar atunci când se retrage nu este preocupat de evitarea unei sancţiuni, ci are un singur ţel să protejeze populaţia şi să slujească interesul superior al suveranului său, este pentru stat un giuvaer preţios.
Li Ch'uan: "...Un astfel de general nu este interesat". Tu Mu: "...Se găsesc foarte puţini cu aşa caracter".

20. Pentru că un asemenea general îşi consideră oame­nii ca pe copiii săi, aceştia îl vor însoţi în văile cele mai adânci. El îi tratează ca pe copiii săi mult iubiţi şi ei sunt gata să moară cu el.
Li Ch'uan: "Dacă el îşi îndrăgeşte astfel oamenii, el va obţine maximum de la ei. Astfel, vicontele de Ch'u nu trebuia să spună decât un cuvânt pentru ca soldaţii să se simtă îmbrăcaţi în vestminte călduroase de mătase."
Tu Mu: "Pe vremea Regatelor Combatante, când Wu Ch'i era general, el se hrănea şi se îmbrăca ca cel mai umil dintre oameni. Patul său nu avea rogojină; în tim­pul marşurilor, el nu urca pe cal; îşi ducea singur raţiile de rezervă. Împărţea cu trupele sale oboseala şi efortul cel mai dur".
Chang Yu: "...De aceea, Codul militar declară: Gene­ralul trebuie să fie primul care să-şi ia partea sa din sarcinile şi corvezile armatei. În căldura verii, el nu-şi deschide umbrela şi în frigul iernii, nu îmbracă vest­minte groase. În locurile periculoase trebuie să coboare de pe cal şi să meargă pe jos. El aşteaptă ca puţurile armatei să fie săpate şi numai după aceea bea; ca să mănânce, el aşteaptă ca prânzul armatei să fie gata şi pentru a se adăposti aşteaptă ca fortificaţiile armatei să fie terminate."

21. Dacă un general se arată prea indulgent cu oame­nii săi, dar este incapabil să-i folosească, dacă îi iubeşte, clar nu-i poate face să-i executa ordinele, dacă trupele sunt dezordonate şi dacă nu ştie să le ţină în mână, ele pot fi comparate cu nişte copii răsfăţaţi şi ele sunt inutile.
Chang Yu: "Dacă nu li se arată decât bunăvoinţa, trupele devin asemenea unor copii neascultători şi sunt inutilizabile. Acesta este motivul pentru care, Ts'ao îşi taie părul pentru a se pedepsi." Comandanţii de valoare sunt, în acelaşi timp, iubiţi şi temuţi".
"Nimic mai simplu decât lucrul acesta".

22. Dacă ştiu că trupele mele sunt capabile să lovească inamicul, ignorând faptul că el este invulnerabil, şansele mele de victorie nu sunt decât cincizeci la sută.

23. Dacă ştiu că inamicul este vulnerabil, ignorând că trupele mele sunt incapabile să-l lovească, şansele mele de victorie nu sunt decât de cincizeci la sută.

24. Dacă ştiu că inamicul poate fi atacat şi că trupele mele sunt capabile să-l atace, dar fără a-mi da seama că din cauza configuraţiei terenului nu trebuie să atac, şansele mele de victorie nu sunt decât cincizeci la sută.

25. De aceea, atunci când cei ce au experienţa răz­boiului trec la acţiune, ei nu comit nici o greşeală; când acţionează, mijloacele sunt nelimitate.

26. Iată de ce spun: "Cunoaşte-ţi duşmanul, cunoaşte-te pe tine însuţi, victoria ta nu va fi niciodată amenin­ţată. Cunoaşte terenul, cunoaşte condiţiile meterologice, victoria ta va fi totală".



XI
Cele nouă feluri de teren

Sun Tzu a spus:

1. Din punct de vedere al modului în care trupele pot fi folosite terenul poate fi clasificat în teren de dispersiune, teren frontieră, teren-cheie, teren de comuni­caţie, teren de convergenţă, teren serios, teren dificil, teren încercuit şi teren al morţii."

2. Când un senior se bate pe propriul teritoriu el este în teren de dispersiune.
Ts'ao Ts'ao: "Aici ofiţerii şi soldaţii se grăbesc să se întoarcă la căminele lor apropiate".

3. Dacă el nu pătrunde prea adânc în teritoriul ina­mic, el este pe un teren frontieră.

4. Un teren deopotrivă de avantajos pentru cele două părţi este un teren-cheie.

5. Un teren deopotrivă de accesibil pentru cele două părţi este un teren de comunicaţii.
Tu Mu: "Este vorba de un teren plat şi întins, pe care poţi să vii şi să pleci, oferind o suprafaţă suficientă pentru a da o bătălie şi pentru o ridica obstacole fortificate".

6. Atunci când un stat se învecinează cu alte trei state, teritoriul său este un teren de convergenţă. Cel care îl va lua în stăpânire primul va obţine sprijinul a "Tot ce este sub Cer".

7. Când armata a pătruns adânc în teritoriul inamic, lăsând departe, în urma ei, numeroase oraşe şi cetăţi inamice, ea se găseşte pe un teren serios.
Ts'ao Ts'ao: "E un-teren de unde este dificil să revii".

8. Când armata, străbate munţi, păduri, o regiune accidentată, sau înaintează prin defileuri, mlaştini, bălţi sau alte locuri greu de pătruns, ea se găseşte pe teren dificil.

9. Un teren în care se pătrunde printr-un loc gâtuit şi de unde se iese prin locuri întortocheate şi care per­mite unei forţe inamice reduse să o lovească pe a mea, care este mai importantă, se numeşte "încercuit."
Tu Mu: "...Aici, e uşor să întinzi capcane şi rişti o înfrângere absolută".

10. Un teren pe care armata nu poate să supravie­ţuiască decât luptându-se cu energia disperării se numeşte "al morţii".
Li Ch'uan: "Oprit de munţi în faţă şi de fluvii în spate, la capătul rezervelor. În această situaţie, este avan­tajos să acţionezi cu repeziciune şi este periculos să tem­porizezi".

11. Iată de ce spun: Nu luptaţi în teren de dispersiune; nu vă opriţi în regiunile de frontieră.

12. Nu atacaţi un inamic care ocupă un teren-cheie; în teren de comunicaţie vegheaţi ca formaţiunile voastre să nu fie separate una de alta.

13. În teren de convergenţă, aliaţi-vă cu statele vecine; în teren "adânc" jefuiţi.

14. În teren dificil, grăbeşte pasul; în teren încer­cuit inventează stratageme, în terenul morţii luptaţi.

15. În teren de dispersiune aş face din armată un singur bloc hotărât cu fermitate.

16. În teren frontieră, mi-aş menţine forţele strâns unite.
Mei Yao Ch'en: "În timpul marşurilor, diversele uni­tăţi sunt în legătură; când se opresc, taberele şi posturile fortificate sunt legate unele de celelalte".

17. În teren-cheie, aş împinge forţele mele din spate.
Ch'en Hao: "Acest verset arată că, dacă... inamicul încrezător în superioritatea sa numerică, vine să-mi dis­pute un astfel de teren, folosesc efective numeroase pen­tru a-l împinge înapoi."
Chang Yu: ..Cineva a spus că această expresie ar semnifica "a pleca după inamic şi a ajunge înaintea lui."

18. În teren de comunicaţie, aş acorda o atenţie rigu­roasă sistemului meu de apărare.

19. În teren de convergentă, mi-aş întări alianţele.
Chang Yu: "Îmi apropii aliaţi puternici, oferindu-le obiecte preţioase şi mătase şi îi leg prin pacte solemne. Respect cu fermitate tratatele, astfel aliaţii îmi vor da cu siguranţă ajutor."

20. În teren serios, mi-aş asigura un aflux constant de provizii.

21. În teren dificil, nu m-aş opri.

22. În teren "încercuit", aş bloca punctele de acces şi ieşirile.
Tu Mu: "Doctrina militară cere ca o forţă care încercuieste pe alta să lase o breşă pentru a arăta trupelor încercuite că există o scăpare, astfel încât ele să nu fie decise să se lupte până la moarte. Apoi, profitând de această situaţie, loviţi. Să presupunem acum că eu sunt cel care se găseşte în teren încercuit. Dacă inamicul deschide o cale ca să însele trupele mele să pornească pe ea, eu închid aceasta ieşire, astfel încât ofiţerii şi oamenii mei să se lupte până la moarte."

23. În terenul morţii, aş putea să arăt că nu există nici o şansă de supravieţuire. Căci este în firea soldaţilor să reziste când sunt înconjuraţi, să lupte până la moarte când nu există altă soluţie şi când sunt hăituiţi, să se supună orbeşte.

24. Modificările tactice adecvate celor nouă tipuri de teren, avantajele inerente folosirii formaţiilor com­pacte sau larg desfăşurate şi principiile care guvernează comportamentul omenesc sunt probleme pe care genera­lul trebuie să le studieze cu cea mai mare grijă.

25. Altădată, cei ce treceau drept experţi în arta militară împiedicau în tabăra inamicului joncţiunea între avangărzi şi ariergărzi, cooperarea reciprocă între elemen­tele importante şi elementele de mai mică anvergură, asistenta acordată de trupele de valoare celor mediocre şi sprijinul mutual între superiori şi subordonaţi.

26. Atunci când forţele inamice sunt dispersate, el împiedică să se regrupeze; când ele sunt concentrate, el seamănă dezordinea.
Meng: "Lansaţi numeroase operaţiuni destinate să-l inducă în eroare. Arătaţi-vă la vest şi înaintaţi plecând de la est; atrage-ţi-l la nord şi loviti-l la sud. Înnebuniţi-l şi faceţi-l să-şi piardă minţile astfel încât să-şi împrăştie şi să-şi încurce trupele".
Chang Yu: "Luaţi-l pe neaşteptate, declanşând atacuri surpriză acolo unde nu este pregătit. Hărţuiţi-l cu trupe de şoc".

27. Ei se concentrau şi se puneau în mişcare atunci când aceasta era în avantajul lor; în caz contrar, se opreau.

28. Dacă sunt întrebat: "Cum pot birui o armată ina­mică bine ordonată, care este pe punctul de a mă ataca? răspund: Puneţi mâna pe un lucru la care ţine şi veţi face din ea ceea ce veţi dori."

29. Rapiditatea este chiar esenţa războiului. Profitaţi de lipsa de pregătire a inamicului; urmaţi itinerarii neprevăzute şi loviţi-l acolo unde nu este asigurat.
Tu Mu: "În acest fel se rezumă natura profundă a războiului şi culmea artei în conducerea unei armate".
Chan Yu: "Aici, Sun Tzu explică din nou... că dacă exis­tă ceva care contează, este cu adevărat divina rapiditate".

30. În cazul unei forţe de invazie, principiul general de reţinut este că. odată intrată adânc în teritoriul inamic, armata este unită şi ţara care se apără nu o poate înfrânge.

31. Jefuiţi regiunile fertile, pentru a aproviziona armata din abundenţă.

32. Vegheaţi la hrana trupelor; nu le impuneţi corvezi inutile. Faceţi în aşa fel ca ele să fie animate de acelaşi suflu şi ca forţa lor să rămână intactă. În ceea ce priveşte mişcările armatei, stabiliţi planuri de nepătruns.

33. Aruncaţi trupele într-o situaţie fără ieşire, astfel ca, chiar în faţa morţii, ele să nu fuga. Căci, dacă ele sunt gata să moară, câte fapte eroice nu ar fi capabile să înfăp­tuiască? Atunci, într-adevăr, ofiţeri şi soldaţi, împreună, dau maximum din ceea ce pot. Într-o situaţie disperată, ei nu se tem de nimic; când nu este posibila o retragere, ei sunt de neclintit. Când au pătruns adânc în teritoriul inamic, ei sunt legaţi unii de alţii şi, acolo unde nu există altă soluţie, ei vor angaja cu inamicul lupta corp la corp.-

34. Deci, astfel de trupe nu au nevoie să fie încurajate la vigilentă. Fără să le zmulgă sprijinul, generalul îl obţine; fără să îl caute le dobândeşte devotamentul; fără să o ceară, le câştig încrederea.

35. Ofiţerii mei nu au foarte multe bogăţii, dar aceasta nu din dispreţ, pentru bunurile pământeşti; ei nu se aşteaptă să trăiască până la bătrâneţe; dar nu din ură pentru longevitate.
Wang Hsi: "Atunci când ofiţerii şi soldaţii nu se preocupă decât de bunurile pământeşti, ei iubesc viaţa mai mult decât orice".

26. În ziua când armata primeşte ordinul de a se pune în marş, lacrimile celor ce stau jos le inundă gulerele: lacrimile celor ce sunt culcaţi le curg şiroaie pe obraji.
Tu Mu: "Toţi au semnat un pact cu moartea. În preajma bătăliei, se lansează acest ordin: Ceea ce se va petrece astăzi depinde de această lovitură unică. Cor­purile celor ce refuză să-şi pună viaţa în joc vor îngrăşa câmpurile şi vor deveni hoituri abandonate ca hrană păsă­rilor şi animalelor sălbatice".

37. Dar aruncaţi-i într-o situaţie fără ieşire şi ei vor arăta curajul nemuritor al lui Chuan Chu şi Ts'Kuei.
38. Or, trupele celor ce sunt experţi în arta militară sunt folosite ca Şarpele "care ripostează cu toate inelele sale deodată", de pe muntele Ch'ang. Atunci când îl loveşti în cap, atacă cu coada; când îl loveşti în coadă, atacă cu capul; dacă este lovit la centru, el atacă în acelaşi timp şi cu capul şi cu coada.

39. Dacă sunt întrebat: "Este posibil să faci trupele să fie capabile de astfel de coordonate instantanee? răs­pund: Este posibil". Căci cu toate că oamenii din Wu şi din Yueh se urăsc, dacă s-ar găsi împreună la bordul unui vas clătinat de furtună, ei ar colabora ca mâna dreaptă cu mâna stângă.

40. Deci, nu este deajuns să ai încredere în caii împie­dicaţi să meargă sau în roţile carelor îngropate.

41. A întreţine un nivel de bravură uniform, este obiectivul comandamentului militar. Numai datorită folosirii adecvate a terenului forţele de şoc şi forţele uşoare sunt, amândouă, utilizate cei mai bine.
Chang Yu: "Dacă se obţine avantajul terenului, atunci chiar trupe slabe şi fără consistenţă ar putea învinge. Cu atât mai mult trupe încercate şi puternice! Dacă într-un caz şi în celălalt trupele pot fi folosite cu eficaci­tate, este pentru că ele sunt aşezate în conformitate cu con­diţiile terenului".

42. Generalul are datoria să fie calm, imperturbabil, imparţial şi stăpân pe sine .
Wang Hsi: "Dacă este calm, el este insensibil la con­trari etăţi; dacă este de nepătruns, este insondabil; dacă este drept, acţionează cum trebuie; dacă este stăpân pe el. nu cade în confuzie".

43. El trebuie să ştie să-şi menţină ofiţerii şi soldaţii în necunoştinţă de planurile sale.
Ts'ao Ts'ao: "Trupele sale se pot asocia la bucuria acţiunii îndeplinite, dar nu la stabilirea planurilor sale".

44. El interzice practicile superstiţioase şi astfel eli­berează armata de îndoială. Atunci, până în clipa morţii nu va avea dificultăţi din partea ei.
Ts'ao Ts'ao: "Interziceţi oracolele şi prezicerile de rău augur. Debarasaţi planurile de îndoială şi incerti­tudine".
Chang Yu: "Ssu Ma Fa declară: Exterminaţi super­stiţiile".

45. El schimbă metodele sale şi îşi modifică planurile, astfel încât să nu se ştie cum acţionează.
Chang Yu: "Procedeele folosite deja anterior şi pla­nurile vechi duse la bun sfârşit în trecut trebuie modi­ficate".

46. El schimbă plasamentul taberelor şi înaintează pe căi deturnate, făcând astfel intenţiile sale de nepă­truns.

47. Sarcina de a concentra armata şi de a arunca într-o situaţie disperată este problema generalului.

48. El intră cu armata adânc în teritoriul inamic şi acolo grăbeşte declanşarea.

49. El aude vasele şi sparge marmitele; împinge armata ca pe o turmă de oi, când într-o direcţie, când într-alta şi nimeni nu ştie unde merge.

50. El fixează o dată pentru adunarea trupelor şi a comentariului lui Ts'ao Ts'ao, care a fost omisă, indică faptul odată joncţiunea efectuată, el taie trupelor retragerea, ca şi cum le-ar trage o scară de sub picioare.

51. Cine ignoră planurile statelor vecine nu poate lega la timp alianţe, dacă sunt ignorate condiţiile geo­grafice în ceea ce priveşte munţii, pădurile, defileele peri­culoase, mlaştinile şi bălţile, nu poate conduce o armată; dacă se omite folosirea călăuzelor indigene, nu se poate obţine avantajul terenului. Este de ajuns ca un general să neglijeze unul din aceşti trei factori pentru a nu fi apt să comande armatele unui rege dominator.
Ts'ao Ts'ao: "Aceste trei puncte au fost tratate mai sus. Motivul pentru care Sun Tzu revine asupra lor este că el dezaprobă puternic pe cei ce sunt incapabili să utili­zeze trupele convenabil".

52. Or, atunci când un rege dominator atacă un stat puternic el pune inamicul în imposibilitatea de a se con­centra. El se impune faţă de inamic şi îi împiedică pe aliaţii săi să i se alăture.
Mei Yao Ch'en: "Atunci când atacaţi un stat impor­tant, dacă puteţi diviza forţele inamice, mijloacele noastre vor fi mai mult decât suficiente."

53. Rezultă că el nu se înfruntă cu coaliţii puternice şi că nu favorizează puterea altor state. Pentru" a-şi atinge obiectivele, el se bazează pe aptitudinea sa de a se impune adversarilor săi. Şi astfel el poate să-i ia inamicului oraşele şi să-i răstoarne guvernul.
Ts'ao Ts'ao: «Prin "rege dominator" se înţelege acela care nu se aliază cu seniorii feudali. El rupe alianţele imperiului. Tot ce este sub cer şi îşi adjudecă autoritatea. El foloseşte prestigiul şi virtutea pentru a-şi atinge scopurile».
Tu Mu: "Acest verset declară că, dacă nu se asigură, prin pacte, de ajutorul statelor vecine, şi că dacă nu se formează planuri legate de oportunitate, dar că, urmând propriile obiective, se încrede doar pe propria forţă mili­tară pentru a se impune inamicului, atunci riscă să vadă capturate,, propriile sale oraşe şi răsturnat propriul guvern .

54. Acordaţi recompense fără a ţine seama de obi­ceiurile curente: daţi ordine, fără a tine seama de precedente. Astfel veţi putea folosi armata întreaga, ca şi ca şi cum ar fi vorba de un singur om.
Cheng Yu: "Dacă codul relativ la recompense şi la pedepse este clar redactat şi aplicat în mod expeditiv, atunci veţi putea folosi mulţimea ca şi cum ar fi vorba de o mâna de oameni".

55. Puneţi trupele la lucru fără a le, împărtăşi inten­ţiile voastre, folosiţi-le pentru a obţine avantajul fără a le dezvălui pericolele la care se expun. Aruncaţi-le într-o situaţie periculoasă, ele vor scăpa din ea; plasaţi-le într-un teren al morţii, vor rezista. Căci, atunci când armata este pusă într-o asemenea situaţie, ea poate, sprijinită pe înfrângere, să zmulgă victoria.

56. Or, ceea ce este capital în operaţiunile militare este să laşi să se creadă că te potriveşti planurilor inami­cului.

57. Concentraţi-vă forţele împotriva inamicului şi la o mie de li distanţă îi veţi putea ucide generalul. Este ceea ce se numeşte a putea să-ţi atingi scopul prin viclenie şi ingeniozitate.

58. În ziua când sistemul de atac este pus în mişcare, blocaţi trecerile, anulaţi permisele de liberă trecere, încetaţi toate relaţiile cu trimişii inamicului şi îndemnaţi sfatul templului să execute planurile.

59. Când inamicul vă oferă o ocazie, profitaţi de ea fără întârziere. Luaţi-i înainte, punând stăpânire pe un lucru pe care îl preţuieşte şi treceţi la acţiune la o dată fixată în secret.

60. Doctrina militară ne învaţă să urmărim de aproape situaţia militară a inamicului pentru a hotărî asupra luptei.

61. Pentru acest motiv, fiţi, deci timid ca o fecioară. Când inamicul prezintă o fisură fiţi repede ca iepurele şi el va fi incapabil să vă reziste.




XII
Atacul prin foc

Sun Tzu a spus:

1. Există cinci metode de a ataca prin foc. Prima, este să dai foc personalului; a doua, să dai foc depozite­lor; a treia, să dai foc materialului; a patra, să dai foc arsenalelor şi, a cincea, să foloseşti proiectile incendiare.

2. Pentru a folosi focul trebuie să te bazezi pe anumite mijloace.
Ts'ao Ts'ao: "Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice."
Chang Yu: "Toate atacurile prin foc depind de con­diţiile atmosferice".

3. Materialul incendiar trebuie să fie întotdeauna disponibil.
Chang Yu: "Utilajul şi materialele combustibile tre­buie să fie pregătite totdeauna înainte".

4. Există perioade favorabile şi zile propice aprinde­rii focului.

5. Prin "perioade" trebuie să înţelegem "atunci când este o căldură toridă", prin "zile" atunci când luna este în constelaţiile săgetătorului. Alpharatz, I sau Chen", căci în aceste momente se pornesc vânturile.

6. Or, în cazul atacului prin foc, trebuie reacţionat la schimbările de situaţie.

7. Atunci când incendiul se declară în tabăra inamică, coordonaţi imediat ansamblul operaţiunilor din exterior. Dar dacă trupele rămân calme, aveţi răbdare şi nu atacaţi.

8. Când incendiul atinge punctul culminant, continuaţi dacă este posibil. Dacă nu. aşteptaţi.

9. Dacă puteţi genera incendii la exteriorul taberei inamice, nu este necesar să aşteptaţi ca ele să izbucnească în interior. Incendiaţi la momentul potrivit.

10. Când focul e bătut de vânt, nu atacaţi, nu atacaţi din direcţia spre care bate vântul.

11. Dacă vântul bate ziua, se va potoli seara.

12. Or, armata trebuie să cunoască cele cinci cazuri diferite de atac prin foc şi să rămână într-o stare de vigi­lenţă constantă.

13. Cei ce folosesc incendiile pentru a-şi susţine atacu­rile au de partea lor inteligenţa, cei care folosesc inundaţia au de partea lor forţa.

14. Apa poate izola un inamic, dar nu-i poate distruge, proviziile sau materialul său.

15. Or, a câştiga bătălii şi a cuceri obiectivele fixate, dar a nu reuşi să tragi foloase din aceste rezultate, este de rău augur şi se numeşte "pierdere de timp".

16. Iată de ce se spune că suveranii luminaţi delibe­rează "asupra planurilor şi că generalii buni le execută.

17. Dacă nu este în interesul statului nu acţionaţi. Dacă nu sunteţi în stare să reuşiţi, nu recurgeţi la forţa armată. Dacă nu sunteţi în pericol, nu vă bateţi.

18. Un suveran nu poate să ridice o armată într-un acces de exasperare, nici un general să nu se bată sub impulsul urii. Căci, dacă este posibil ca un om care este iritat să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să se simtă din nou satisfăcut', un stat, care a fost distrus, nu poate fi refăcut, nici morţii readuşi la viaţă.

19. Iată de ce suveranul luminat este prudent şi gene­ralul bun este prevenit împotriva mişcărilor nesăbuite. Astfel, statul este salvat şi armata cruţată.



XIII
Folosirea agenţilor secreţi

Sun Tzu a spus:

1. Or, atunci când o armată de o sută de mii de oameni va fi ridicată şi trimisa în campanie la distanţă, chel­tuielile suportate de populaţie, adăugate la sumele plă­tite din tezaur, se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Va domni o agitaţie permanentă atât în interiorul, cât şi în exteriorul ţării, populaţia va fi epuizată din cauza cerinţe­lor transporturilor şi treburile a şapte sute de mii de familii vor fi dezorganizate.
Ts'ao Ts'ao: "Pe vremuri, opt familii formau o colec­tivitate. Atunci când una dintre ele trimitea un om în armată, celelalte şapte contribuiau la întreţinerea cămi­nului afectat. Astfel că, atunci când era mobilizată o armată de o sută de mii de oameni, familiile care nu erau în măsură să asigure pe deplin partea lor de muncă şi de semănături, erau în număr de şapte sute de mii".

2. Cel ce face faţă inamicului timp de mulţi ani ca să lupte pentru victorie într-o bătălie decisivă, dar care se zgârceşte să acorde grade, onoruri şi câteva sute de galbeni şi nu cunoaşte situaţia inamicului, este total lipsit de omenie.

3. Or, dacă prinţul luminat şi generalul avizat înving inamicul de câte ori treci la acţiune, dacă realizările lor depăşesc pe cele obişnuite, aceasta se datoreşte informă­rii prealabile.
Ho Yen Hsi: «Capitolul din Riturile dinastiei Chou, intitulat "Ofiţerii militari", menţionează pe directorul spionajului naţional». Acest ofiţer conducea, probabil, operaţiunile secrete în străinătate.

4. Ceea ce se numeşte "informare prealabilă" nu pro­vine de la spirite, nici de la divinităţi, nici din analogie cu evenimentele trecute, nici din calcule. Ea trebuie obţinută de la oamenii care cunosc situaţia inamicului.

5. Or, există cinci feluri de agenţi secreţi care pot fi folosiţi şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili şi volanţi.

6. Atunci când cele cinci tipuri de agenţi lucrează simultan şi când nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc "sculul divin" şi constituie comoara unui suveran.

7. Agenţii indigeni, pe care îi folosim, sunt originari din ţinutul inamic.

8. Agenţii interiori sunt funcţionari inamici pe care îi folosim.
Tu Mu: "În categoria funcţionarilor se numără oameni de merit, care au fost destituiţi'; sunt şi alţii care comitând greşeli au fost pedepsiţi. Sunt sicofanţi şi favoriţi care râvnesc la bogăţie. Sunt dintre aceia care pe nedrept au fost, timp îndelungat, menţinuţi în funcţii modeste, cei care nu au ajuns în posturi de răspundere şi cei a cărei singură dorinţă este de a profita de pericolele tulburi pen­tru a-şi mări puterile personale. Există cei cu două feţe, nestatornici şi vicleni şi cei care aşteaptă permanent să vadă de unde bate vântul. În ceea ce priveşte pe aceştia vă puteţi informa în secret asupra situaţiei ior materiale, să-i acoperiţi cu aur şi mătase şi astfel să vi-i ataşaţi. Pe urmă, puteţi conta pe ei pentru a face lumină în situaţia aşa cum se prezintă ea în ţara lor şi pentru a vă informa asupra planurilor pe care acea ţară le face împotriva voastră. De asemenea, ei pot provoca disensiuni între suveran şi miniştrii săi, de natură ca între ei să nu dom­nească o înţelegere perfectă."

9. Agenţii dubli sunt spioni inamici pe care noi îi folosim:
Li Ch'uan: "Când inamicul trimite spioni ca să isco­dească ceea ce fac sau nu fac, le dau cu generozitate bani, îi trimit înapoi şi îi transform în proprii mei agenţi".

10. Agenţii lichidabili sunt aceia dintre spionii noştri cărora noi le dăm deliberat informaţii inventate în toate felurile.
Tu Yu: "Lăsăm să scape informaţii care sunt realmente false şi facem în aşa fel ca agenţii noştri să le cunoască. Atunci când aceşti agenţi, lucrând pe teritoriul inamic, vor fi prinşi de acesta, vor face uz, cu siguranţă, de aceste informaţii false. Inamicul le va acorda credit şi se va pre­găti în consecinţă. Dar noi, fireşte vom acţiona în cu totul alt sens şi inamicul îşi va omorî spionii".
Chang Yu: "Sub dinastia noastră, şeful statului major Ts'ao graţie într-o zi un condamnat, îl deghiza în călugăr, îl puse să înghită un cocoloş de ceară şi îl trimise la Tangouts. La sosirea lui falsul călugăr fu întemniţat. El le vorbi celor ce-l capturaseră despre cocoloşul de ceară pe care-l elimină în curând în scaun. Deschizând cocoloşul, cei din Tangouts citiră scrisoarea adresată de către şeful statului major Ts'ao directorului planificării strategice. Şeful barbarilor, furios, puse să fie executat ministrul său, ca şi călugărul spion. Acesta este proce­deul. Dar agenţii lichidaţi nu se mărginesc la o singură misiune. Uneori, eu trimit agenţi să găsească inamicul pentru a semna pacea şi apoi atac."

11. Agenţii volanţi sunt cei ce aduc informaţii.
Tu Yu: «Alegem oameni inteligenţi, dotaţi, prudenţi şi capabili să-şi croiască un drum către aceia care. În tabăra inamică, sunt intimi cu suveranul şi cu membrii nobilimii. Astfel, ei sunt în măsură să observe mişcările inamicului şi să-i cunoască acţiunea şi planurile sale. Odată informaţi asupra situaţiei reale, se întorc să ne informeze. Iată de ce ei se numesc "agenţi volanţi". Tu Mu: "Sunt oameni care pot să vină şi să plece şi să trans­mită rapoarte. Ca spioni, volanţi trebuie să recrutăm oameni inteligenţi, dar care par proşti şi oameni între­prinzători, în ciuda aerului lor inofensiv, oameni sprinteni, viguroşi, îndrăzneţi şi bravi, deprinşi cu misiuni modeste şi capabili să îndure foamea, frigul, mizeria şi umilinţa".»

12. Dintre toţi cei care în armată fac parte din anturajul comandantului-şef, nici unul nu este mai aproape de acesta ca agentul secret; dintre toate retribu­ţiile, nici una nu este mai mare ca cea a agenţilor secreţi; dintre toate problemele, nici una nu este mai confiden­ţială ca acelea care au legătură cu operaţiunile secrete.
Mei Yao Ch'en: "Agenţii secreţi îşi primesc instruc­ţiunile în cortul generalului; ei sunt apropiaţi şi pe picior de intimitate cu el".
Tu Mu: "Acestea sunt probleme şoptite la ureche."

13. Cine nu este experimentat şi prudent, omenos şi drept, nu poate folosi agenţi secreţi. Şi cine nu este fin şi subtil nu poate să le zmulgă adevărul!
Tu Mu: "Ceea ce trebuie, înainte de toate, este să apre­ciezi caracterul spionului şi să stabileşti dacă este sincer, demn de încredere şi cu adevărat inteligent. Apoi, el poate fi folosit... Printre agenţi, există unii al cărui singur scop este să se îmbogăţească fără să caute a cunoaşte cu adevărat situaţia inamicului şi care nu răspund exigenţelor mele decât prin vorbe goale. Într-un asemenea caz, eu trebuie să dau dovadă de şiretenie şi de subtilitate. Apoi, voi putea aprecia sinceritatea sau caracterul min­cinos al spuselor spionului şi să fac deosebirea între ceea ce este conform cu faptele şi ceea ce nu este".
Mey Yao Ch'en: "Luaţi măsuri de precauţie împotriva spionului care a fost manipulat".

14. Subiect într-adevăr delicat? Cu adevărat deli­cat! Nu există nici un loc unde să nu fie folosit spionajul.

15. Dacă planuri relative la operaţiuni secrete sunt divulgate prematur, agentul şi toţi cei cărora le-a vorbit trebuie să fie ucişi.
Ch'en Hac: "...Pot fi ucişi spre a li se închide gura şi a-l împiedica pe inamic să-i audă".

16. În general, dacă vreţi să loviţi armata, să atacaţi oraşe şi să. asasinaţi oameni, trebuie să cunoaşteţi numele comandantului garnizoanei, al ofiţerilor de stat major, al uşierilor, al gardienilor de la porţi şi al gărzilor de corp. Trebuie să daţi ordin agenţilor voştri să se informeze amănunţit despre acest detaliu.
Tu Mu: "Dacă dorim să conducem ofensiva, trebuie să cunoaştem oamenii pe care-i foloseşte inamicul. Sunt ei experimentaţi sau proşti, fini sau grosolani? Odată aceste calităţi cunoscute, facem pregătirile adecvate. Când regele celor din Han trimise pe Han Hsin, Ts'ao Ts'ao şi Kuan Yung să atace Wei Pao, el întrebă: "Cine este co­mandant şef al statului Wei? Po Chin, i se răspunse. Regele spuse: Gura lui miroase încă a laptele pe care l-a supt. El nu va putea să-l egaleze pe Han Hsin. Cine comandă cavaleria? Feng Chesig, i se răspunse. Regele spuse: Este fiul generalului Feng Wu Che din Ch'în. Cu toate că este om de valoare, nu face cât Kuan Yung. Si cine comandă infanteria? Hsiang T'o, i se răspunse. Regele spuse: Nu poate fi comparat cu Ts'ao Ts'an. N-am nici un motiv să mă îngrijorez".

17. Este de o importanţă capitală să fie reperaţi agen­ţii inamicului, care vin să ducă activităţi de spionaj împotriva voastră şi să fie tocmiţi să treacă în serviciul vostru. Daţi-le instrucţiuni şi aveţi grijă de ei. În acest fel sunt recrutaţi şi folosiţi agenţii dubli.

18. Agenţii indigeni şi interiori pot fi recrutaţi şi folosiţi prin intermediul agenţilor dubli.
Chang Yu: "Motivul este că agentul dublu cunoaşte, printre compatrioţii săi, pe aceia care sunt hrăpăreţi, ca şi pe funcţionarii care s-au achitat cu neglijenţă de dato­riile lor. Pe aceste persoane le putem atrage în serviciul nostru".

19. Şi în felul acesta agentul lichidabil, încărcat cu informaţii false, poate fi trimis la inamic pentru a i le transmite.
Chang Yu: "Agenţii lichidabili pot fi trimişi să trans­mită informaţii false deoarece agenţii dubli ştiu în ce domeniu inamicul poate fi înşelat".

20. Şi tot astfel, agenţii volanţi pot fi folosiţi la momentul oportun.

21. Suveranul trebuie să aibă cunoştinţă deplină des­pre activităţile celor cinci feluri de agenţi. Această cunoaş­tere trebuie să provină de la agenţii dubli şi de aceea ei trebuie neapărat trataţi cu extremă dărnicie.

22. În trecut, ascensiunea dinastiei Yin se datorase lui I Chin care servise, cândva, pe Hsia; dinastia Chou ajunsese la putere datorită lui Lu Yu, servitorul celor din dinastia Yin.
Chang Yu: "I Chin era un ministru al celor din dinas­tia Hsia care trecu în serviciul celor din Yin. Lu Wang era un ministru al celor din Yin, care trecu în serviciul celor din Chou."

23. Iată de ce, numai suveranul luminat şi generalul de valoare, care sunt în măsură să folosească drept agenţi persoanele cele mai inteligente, sunt siguri că realizează lucruri mari. Operaţiunile secrete sunt esenţiale în răz­boi; pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mişcările ei.
Chia Lin: "O armată fără agenţi secreţi este exact ca un om fără ochi şi urechi".
--------------------

Vasile Septimiu Opris
Admin

Mesaje : 594
Puncte : 1225
Reputatie : 0
Data de inscriere : 18/05/2012
Varsta : 40
Localizare : Oslo, Norway

Vezi profilul utilizatorului http://la-vita-e-bella.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: SUN TZU- ARTA RĂZBOIULUI

Mesaj  Continut sponsorizat Astazi la 10:49 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum