La Vita È Bella ( L'originale )
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

CUM SA NE ADRESAM ?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

CUM SA NE ADRESAM ?

Mesaj  Vasile Septimiu Opris la data de Joi Aug 30, 2012 7:19 pm

CUM SA NE ADRESAM ?




E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?

" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative
masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa. " Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural
pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se
descurca intr-un cartier.
Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe
feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu
mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si
pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra
in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect.
Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.
Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o
catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru
de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere.
Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia
obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau
un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva
minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat
trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei.
In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi.
Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi ,
personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si
" Multumesc ".
Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau
celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri
despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la
o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri ,
nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cind
pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...
Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon
sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.

PROBLEMA TITLURILOR - POLITETE SAU FORMALISM ?

Diferenta dintre respect si servilism cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii
oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si
etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.
O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata
in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de
egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase".
el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea ,
inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate
pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si
" tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint.
Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu ,
puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi
au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile
astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.
Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta
individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a
fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau
o slujba.
Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron -
a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss "
sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule.
Este nepermis sa-i spui - sefule !
Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci
ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim
acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie
adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ...".
O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune:
" Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra
este foarte interesant , domnule inginer " .
Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu ,
elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.
Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa
spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa
vorbim la persoana a treia. De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si
nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i
spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta
extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela "
Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela".
Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind
un semn al educatiei dumneavoastra.

CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI

Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor "
si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La
rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati
oaspeti ". De asemenea in adunarile oficiale va veti adersa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai
marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.
Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca
vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git persoane
infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati "
" telespectatori " ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne
comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general.
De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se
adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi
intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca
apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai
mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.
De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare ,
sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in
picioare ) , " hainele tradeaza omul ".

CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are
astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita
cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica - femeia
savant , femeia politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ).
In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt
personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina
in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii
intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai
poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune
" Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna
director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara
este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune
" doamna ministru " sau " doamna doctor " !

CUI SI CIND PUTEM SPUNE " TU " ?

Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire.
" Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor
maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ".
Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai
in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului.
La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem
mereu " dumneavoastra ". Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a
operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit
colegi de cancelarie.
Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare
neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru
astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa
va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra
veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un
Dumneata. In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme
ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ".
Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ".
Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe
familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza
pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva
prost crescuta.
Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele
mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna
Silvia , Domnule Andrei.




Vasile Septimiu Opris
Admin

Mesaje : 594
Puncte : 1225
Reputatie : 0
Data de inscriere : 18/05/2012
Varsta : 40
Localizare : Oslo, Norway

Vezi profilul utilizatorului http://la-vita-e-bella.forumulmeu.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum